Unul dintre cei mai inteligenţi, mai învăţaţi şi mai fideli discipoli ai profesorului Nicolae Iorga este, fără nici o ezitare, istoricul, literatul, comparatistul şi cărturarul Alexandru Ciorănescu (1911–1999), de la a cărui naştere se vor împlini, în curând, o sută de ani.

Biografia acestui spirit enciclopedic rămâne pentru mulţi dintre noi o mare, foarte mare necunoscută, deoarece mai bine de şase decenii a trăit, a scris şi a publicat în Occident, unde a fost permanent stimulat să profeseze, să cerceteze şi să se impună prin conferin- ţele, articolele şi cărţile sale unui important segment al intelectualităţii europene.

O caracteristică fundamentală a complexei personalităţi a lui Alexandru Ciorănescu o constituie, aşa cum rezultă din memorialistica sa, o curiozitate epistemică, rar întâlnită la intelectualii noştri.

Pentru dascălul şi îndrumătorul său, inegalabilul N. Iorga, pe care l-a venerat şi de la care a învăţat enorm, a manifestat întotdeauna o autentică preţuire intelectuală şi o recunoştinţă pe care numai spiritele alese şi foarte rare o manifestă în chip aşa de firesc.

Epistolele, nu puţine, trimise în timp lui N. Iorga constituie, de fapt, modele ale stilului epistolar prin con- ţinut, prin formă şi, mai ales, prin tonul dezideratelor sale ştiinţifice.

Cele trei epistole ce se publică acum, întâia oară, contribuie, esenţial, la completarea imaginii unui tânăr intelectual în anii formării şi instruirii sale în România, precum şi în alte centre culturale ale Europei.

[Bucureşti], 16 iulie [1]934

Stimate domnule profesor,

Am onoare a vă înainta alăturatele articole, pentru a se publica în Revista istorică, dacă le veţi socoti de vreun interes.

Cred că scrisoarea lui Gheorghe Peşacov1, personagiu aproape necunoscut, nu e cu totul lipsită de însemnătate, dovedind opinii literare şi o activitat