În trei săli ale Uniunii Artiştilor Plastici – Simeza, Căminul Artei şi Atelier 35 – s-a deschis de curînd o amplă expoziţie prin care se intenţionează a fi prezentat stadiul actual al graficii practicate la noi. Pentru aceasta au fost invitaţi să participe plasticieni de pe tot cupinsul ţării şi chiar din străinătate. Într-o epocă de perpetuă tranziţie şi de aspră criză economică, este o temeritate să purcezi la organizarea unei expoziţii de talie naţională. Şi chiar dacă este greu de crezut, mai există asemenea temerari care să înfrunte toate obstacolele – de la cele economice la acelea date de apartenenţa la o grupare sau la o şcoală, cu animozităţile inerente în sînul unei comunităţi sau bresle – şi să ducă la bun sfîrşit un asemenea travaliu demn de titanii din mitologie (chiar dacă sperăm ca efortul să nu aibă acelaşi dezondămînt – dramatic, dar sublim – de a fi trăzniţi din ceruri şi scufundaţi în adîncurile Tartarului, cu atît mai mult cu cît multe motive întîlnite pe simeze sînt inspirate tocmai de acele străfunduri întunecate)! O expoziţie de o asemenea anvergură este un eveniment foarte important pentru slujitorii străvechii tehnici a graficii, practicate încă din Paleoliticul Superior de vînătorul care, înmuindu-şi degetul în humă de diverse culori, îşi reprezenta vînatul şi fiinţele sacre trasîndu-le conturul pe pereţii peşterii ce-i servea drept locuinţă şi altar în acelaşi timp. Evenimentul este cu atît mai important cu cît generează un fructuos dialog între generaţiile de plasticieni, dar şi între tehnici de lucru şi concepţii artistice diferite. Fără a fi stereotipă sau plictisitoare, expoziţia Grafică românească 2011 produce necesara emulaţie între participanţii din toată ţara. Confruntat cu aşa un număr mare de exponate şi de stiluri de lucru, cronicarului îi este dificil să facă o prezentare exhaustivă. Totuşi, el se va strădui să analizeze