Deciziile luate la ultimul summit european au fost considerate de unii „istorice“. Termenul e însă interpretabil şi nu neapărat conotat pozitiv. Şi rugăminţile insistente către China (şi către alte puteri emergente) de a ajuta la salvarea euro sînt tot istorice: cu cîţiva ani în urmă era imposibil de conceput aşa ceva, comentează La Libre Belgique, iar asta arată „schimbările intervenite în raporturile de forţă între marile puteri ale planetei, dar, de asemenea, şi mai ales, profunzimea crizei actuale de pe Vechiul Continent, criză de încredere în capacitatea proiectului european“.

Neîncrederea se manifestă în diverse moduri şi generează dezbateri în care euroscepticismul e tot mai prezent. În Parlamentul britanic s-a format un grup eurosceptic transpartinic, care tot creşte. Dacă Margaret Thatcher a rostit, cîndva, „I want my money back“, astăzi Marea Britanie ar dori să-şi recapete de la UE mai mult decît banii: guvernul lui David Cameron reevaluează acele prerogative care au fost cedate Uniunii. Şi există şi propunerea de a face un referendum prin care poporul să opteze pentru una dintre următoarele variante ale relaţiei dintre Regatul Unit şi UE: in, out or renegociate. Dezbateri aprinse au fost şi în Parlamentul german, mulţi parlamentari criticînd-o pe Angela Merkel pentru că a „ocolit“ Bundestag-ul în luarea unor decizii privind salvarea Greciei. Iar parlamentarii slovaci au respins, iniţial, acordul european, punînd în pericol întreaga zonă euro.

DE ACELASI AUTOR După sfîrşitul lumii Proasta guvernare continuă Majoritatea absentă Mîndria naţională, o dată pe anTimothy Garton Ash crede că „nu trebuie să ne speriem de dezbaterile deschise“, dar că nu e timp pentru aşa ceva: „Acum zece ani, încă am mai fi avut timp. Dacă ar fi vorba doar despre parlamente naţionale şi plebiscite, încă am mai avea acel timp. Dar nu despre asta e vorba şi nu avem t