"Telefonul a răsunat într-o după-amiază târzie de august pe când Gracie, soră-mea mai mare, şi cu mine stateam pe veranda din spate şi depănuşam porumb în nişte găleţi mari de tablă. Găleţile păstrau încă urme mărunte de dinţi rămase de primăvara trecută, când Foartebine, dulăul nostru de la fermă, se deprimase şi se apucase să roadă metal. Ar trebui, poate, să lămuresc lucrurile. Când spun că eu şi Gracie depănuşam porumbul, vreau de fapt să spun că Gracie depănuşa porumb, iar eu desenam o diagramă într-unul din carneţele mele albastre cu arc, care arăta exact cum depănuşa ea porumbul. Carnetele mele erau organizate pe culori. Cele albastre, înşiruite frumos de-a lungul peretelui de sud al camerei mele, erau rezervate Hărţilor cu Oameni Care Fac Chestii, spre deosebire de carneţelele verzi de pe peretele dinspre est, care conţineau hărţi zoologice, geologice şi topografice, sau de cele roşii de pe peretele dinspre vest, în care inventariasem anatomii de insecte în caz că mama, Dr. Clair Linneaker Spivet, avea să-mi solicite vreodată serviciile."
Aşa începe confesiunea-povestirea-cartea minunată despre isprăvile unui puşti de 12 ani care cartografiază tot ce vede în jurul lui în zeci, în sute de carnete, organizate pe culori, cu hărţi zoologice, geografice, geologice, topografice, cu anatomii de insecte ş.a.m.d. În camera lui, fiecare instrument atârna într-un cui, iar pe perete, în spatele fiecărei piese desenase conturul fiecărui aparat, aşa că ştia întotdeauna dacă lipsea ceva şi unde trebuia pus la loc.
Îl cheamă T.S. Spivet, adică Tecumseh Vrabie Spivet. "Numele meu vine de la Tecumseh, marea căpătenie shawnee care a încercat să unifice toate naţiunile indiene înainte de a fi împuşcat de armata americană în Bătălia Tamisei. Stră-străbunicul meu Tearho Spivet, care era de fel din Finlanda, a adoptat acest nume după venirea în SUA, şi câte ci
