SUA
CIA - "Mare Putere" a Războiului Rece
În perioada postbelică, principalul obiectiv al politicii externe a Statelor Unite, ca şi al activităţilor sale informative şi de spionaj a fost contracararea pericolului, a influenţei Uniunii Sovietice. Formularea conţinută în "actul de naştere" al CIA, "The National Security Act" (1947), prevedea că Agenţia este autorizată să contracareze acţiunile care puteau periclita siguranţa naţională a SUA, formulare vagă care îi conferea mari posibilităţi de activitate. O definire de asemenea foarte "largă" a fost oferită de "Consiliul Securităţii Naţionale" (NSC), care autoriza CIA să desfăşoare "operaţiuni psihologice", în acest scop fiind creat "Oficiul de coordonare politică", condus de Frank Wisner, un "campion" al luptei împotriva pericolului comunist, de care a fost vorba şi în serialul nostru. Ulterior, în cadrul CIA, a fost înfiinţat un Serviciu naţional însărcinat cu organizarea de "activităţi clandestine", de culegere de informaţii şi a operaţiunilor acoperite.
S-a apreciat că desfăşurarea de asemenea acţiuni a contribuit la declanşarea unui adevărat "război mondial psihologic", în care CIA s-a angajat ca "Mare putere" a Războiului Rece.
"Negare plauzibilă"
"Perioda de aur" a operaţiunilor acoperite desfăşurate de SUA a fost aceea a preşedinţiei lui Dwight D. Eisenhower (1953-1961), când CIA, sub conducerea lui Allen Welsh Dulles, Agenţia s-a angajat în acţiuni menite să combată regimurile "neprietenoase" faţă de SUA, precum şi influenţa comunismului. În Europa, dar şi pe alte continente, în special în Asia. Ce mijloace stăteau la baza acestor acţiuni reiese din faptul că aproximativ 54 % din bugetul CIA era alocat pentru asemenea operaţiuni.
În ciuda dezastrului cu care s-a încheiat încercarea de sprijinire a atacului împotriva Cubei (1961), asemenea operaţiuni au continuat în zona
