Doar astfel se poate traduce refuzul statului de-a plăti drepturile de două miliarde de euro câştigate de salariaţi în instanţe.
Are dreptul Justiţia să răstoarne deciziile Guvernului atunci când este vorba despre bani, chiar dacă asta pune statul într-o "situaţie dificilă"? Aceasta este întrebarea ridicată de preşedintele Băsescu, cu sugestia explicită că nu. De unde această problemă. După ce unii bugetari au câştigat în instanţă reîntregirea salariilor tăiate, statul s-a trezit cu o factură de nouă miliarde de lei, "certă, lichidă şi exigibilă", pe care a decis totuşi să n-o achite - cel puţin nu imediat.
Întrebarea este legitimă - şi-au pus-o şi alţii. Diferenţa este că au şi răspuns la ea. Există în multe ţări, printre care chiar, conceptul de imunitate suverană. Statul e considerat prea important pentru a putea fi dat în judecată, cu excepţia cazului în care îşi dă consimţământul. Chiar şi în aceste cazuri, de multe ori consimţământul există. Pentru că este singura cale de-a convinge pe cineva să te crediteze sau să lucreze pentru tine.
România nu are o astfel de barieră constituţională. Ceea ce propune preşedintele este ca ea să fie înlocuită de un reflex de autocenzură din partea judecătorilor. Ei bine, acest lucru ar fi catastrofal pentru bruma de stat de drept care funcţionează în România. Argumentul că Justiţia ar fi proastă sau coruptă este o fundătură. Situaţia asta se rezolvă cu mai mult, nu cu mai puţin respect faţă de lege.
Dar ce să facă Guvernul dacă Justiţia stabileşte cheltuielile în locul lui? Există soluţii!
Nu este sfârşitul lumii. Justiţia ia în mod curent astfel de decizii. Oameni care nu şi-au achitat ratele sunt daţi afară din propriile case, companii care au luat decizii proaste şi nu mai au bani sunt puse sub administrare specială sau împărţite între creditori. Niciodată nu sunt admise argumentele puerile din
