Dialog cu prof. Alexandru Ghilduş, Decanul Facultăţii de Artă Decorativă şi Design - Universitatea de Arte Bucureşti

Designul nu este o joacă; un termen inventat fără acoperire. Tot ceea ce ne înconjoară - acasă, la locul de muncă, pe stradă, în institute de cercetare, etc., altfel spus obiectele de folosinţă imediată - de uz casnic, electric, electronic - piesele de mobilier, sau uneltele folosite în construcţii, în intervenţii pe corpul uman (instrumentele chirurgicale), mobilierul urban ş.a.m.d., sunt rezultatul raportării omului la natură şi la mediul înconjurător; sunt expresia adaptării acestor obiecte la necesităţile individului, atât în plan funcţional, ergonomic (asigurarea unui confort sporit în utilizare), dar şi estetic şi emoţional. Designul este o activitate creatoare. Indiferent că se referă la designul de produs (designul industrial), designul graphic (publicitar, afiş, tipografie, materiale promoţionale, etc.), designul vestimentar (sau fashion design); designul de interior (ambiental, de amenajare a spaţiilor interioare) - toate ramuri ale designului. În fond, românilor nu le este străin termenul - ştiut fiind că anul 1969 a marcat, în România, debutul designului în învăţământul de artă. Aşadar, ştim sau ar trebui să ştim cu ce se ocupă un designer. Pe scurt, designul este o muncă de concepţie: designerul observă, analizează, imaginează, schiţează, modelează, graţie viziunii lui asupra lumii care îl înconjoară. Conform definiţiei date de ICSID (International Council of Societies of Industrial Design, în româneşte Consiliul Internaţional al Societăţilor de Design Industrial), "Designul este o activitate creatoare al cărui scop este de a crea calităţi polifuncţionale a obiectelor, proceselor, serviciilor şi a sistemelor (în care acestea funcţionează) de-a lungul întregilor cicluri de viaţă ale acestora. Ca atare, designul este factorul