Încercând a observa anume aspecte ce privesc identitatea culturală actuală a capitalei federale a Germaniei, nu poţi face abstracţie de multitudinea, de diversitatea, de calitatea ofertei prezente în plan artistic.

Există un flux continuu al evenimentelor petrecute în domeniul muzical, teatral, plastic, expoziţional. Există o densitate a informaţiei, există o apetenţă a publicului local, a celui internaţional, a cărui foame de cultură este evidentă pornind de la nivelul şirurilor nesfârşite de vizitatori, rânduri extinse pe sute de metri, oameni care se aşază la porţile muzeelor de la primele ore ale dimineţii. Sunt imagini ale unui cotidian ce defineşte o mare metropolă, una dintre cele mai importante ale bătrânului continent. Zelul edificării noilor construcţii, clădiri care nu se grăbesc a le înăbuşi pe cele vechi, refacerea patrimoniului arhitectural baroc, a celui neoclasic, urmări lăsate de urgia războiului, temeinicia aşezării valorilor urbane în peisajul cotidian actual, armonizarea acestuia, se constituie într-o autentică probă de civism care depăşeşte uneori – curios lucru – chiar graniţele firescului. Am în vedere, spre exemplu, proiectul reclădirii din temelii, pe malul râului Spree, în chiar centrul Berlinului, a palatului regal, construcţie greoaie, o clădire imensă, rectangulară, construită în timp, lipsită de valoare arhitectonică specială, dar purtătoare a unor importante simboluri naţionale şi sentimentale. Care anume instituţii vor fi găzduite aici, nu se prea ştie. Dar macheta este vizitată cu mult entuziasm, cu vădită curiozitate, atât de berlinezi cât şi de turiştii străini. Cert lucru, spaţiul în care – până în urmă cu două decenii – a existat celebrul zid berlinez este un teren imens în care urmează a fi plantate noile construcţii, adevărate provocări lansate creativităţii în materie de arhitectură a viitorului. O veritabilă perlă