Daca orice interventie publica a unui politician este adaptata nivelului de intelegere si educatie a poporului sau, inseamna ca la scoala democratiei romanii se afla de-abia in clasa a doua.
Increderea in justitie, situata la coada clasamentului privind relatia emotionala a cetatenilor cu institutiile, reprezinta, asadar, un vehicul electoral in care Traian Basescu se urca din cand in cand, de ce sa-l rateze?
Ca astfel contribuie la erodarea increderii si-asa mititele nu mai conteaza, deoarece prea putini romani isi pun aceasta problema. Nu inseamna insa ca presedintele este scuzabil.
Pe aceeasi logica mergand inseamna ca, daca grecii refuza masurile de austeritate, Guvernul elen trebuie sa mentina acelasi nivel al salariilor si gratuitatilor, stiind ca deficitul va fi finantat de banci la nesfarsit.
Asa ca afirmatiile pe care Traian Basescu le-a facut in cadrul reniunii pregatitoare organizata de Ministerul Justitiei in vederea raportului pe MCV nu reprezinta dacat manifestarea plenara a populismului.
Este adevarat ca seful statului are rolul de a veghea la respectarea Constitutiei si la buna functionare a institutiilor publice, exercitand, totodata, rolul de mediator intre stat si societate. Insa a le cere magistratilor sa-si limiteze competentele, nesocotind principiile dupa care functioneaza nenorocita asta de justitie, este prea mult.
Pe scurt: presedintele s-a plans ca judecatorii intorc licitatiile din drum, ca vor ajunge in curand sa decida si numele presedintelui tarii, ca taraganeaza solutionarea dosarelor tinand cont de viciile de procedura, ca pronunta cu prea mare lejeritate sentinte privind drepturi salariale. Daca hotararile de admitere a unor drepturi banesti ar fi executate, bugetul Romaniei ar trebui sa suporte viramente de 9 miliarde de lei si tara ar fi pusa in mare dificultat
