ŞTEFAN CAZIMIR. Personaj inclasificabil şi derutant, care îşi rosteşte glumele cele mai trăznite pe un ton grav şi având o privire fixă, om delicat şi prietenos, capabil să devină pe neaşteptate caustic, bun cunoscător al istoriei literaturii române atras însă mai curând de jocurile de cuvinte decât de solemnitatea comunicărilor ştiinţifice (care practicate de el ar căpăta o tentă parodică), Ştefan Cazimir a ajuns în Parlament ca preşedinte al unui partid fictiv, votat de alegători în glumă. Iar în Parlament i-a cucerit pe deputaţi şi senatori citindu-le din Anton Pann, autor de care ei probabil nu mai auziseră, judecând după exploziile de entuziasm cu care reacţionau la aceste lecturi.

VITALIE CIOBANU. Intelectual de elită şi patriot lucid, care urmăreşte atent evoluţia situaţiei din Basarabia şi este la curent cu ce se întâmplă în lume, Vitalie Ciobanu stă de veghe, 24 de ore din 24, ca şi cum ar fi o instituţie, şi nu un observator solitar.

Din nefericire, el se străduieşte să-şi standardizeze afirmaţiile, înscriindule în perimetrul a ceea ce americanii numesc political corectness. Această preocupare – oarecum obligatorie pentru un avocat internaţional al poporului său – îl costă. Textele pe care le scrie, deşi aparţin unui scriitor foarte înzestrat, tind să ajungă limfatice, ca textele lui Gabriel Andreescu.

LIVIUS CIOCÂRLIE. Cineva s-ar putea întreba cum se împacă proverbiala apatie a lui Livius Ciocârlie cu agitaţia sa din viaţa zilnică, minuţios descrisă în paginile de jurnal. De fapt, prezenţa acestui personaj la cozi, în redacţii, la şedinţele de la facultate reprezintă o dovadă în plus a nepăsării sale absolute, a sentimentului zădărniciei oricărei iniţiative. El nu participă, ci se abandonează cursului vieţii. Refuzul pretinde energie, ca orice altă acţiune.

Este straniu şi de neuitat acest spectacol al aparentei particip