„Poezia e mai curajoasă decît oricine“ Dacă n-aş fi atît de gripat de prejudecăţi, aş zice că e din ce în ce mai bine să fii iubitor de poezie în România: se poate face turism poetic de cinci stele, mixînd destinaţii ca Bucureştiul (care are, în luna mai, Tîrgul Naţional al Cărţii de Poezie), Bistriţa (cu deja tradiţionalul Festival de Poezie şi Muzică de Cameră din iulie), Sibiul (cu lecturile de poezie din septembrie de la colocviile revistei Transilvania) şi, iată, last but not least, Satu Mare, cu Festivalul Internaţional Poes:s din octombrie. Însă, cum spuneam, varii prejudecăţi culturale ţin să-mi reamintească numaidecît că e mai cuminte să nu-ţi declari fericirea – spun asta surse de înţelepciune venind încă de la vechii greci (sărmanul Oedip, desigur) şi ajungînd pînă la Ion Mureşan, a cărui deja celebră conjectură aşază în directă proporţionalitate numărul poeţilor cu gravitatea bolii organismului social. La vreme de criză, corpul social secretă poeţi-anticorpi, zice Mureşan; ceea ce, aş zice, face adevărată şi reciproca – cu cît mai mulţi poeţi, cu atît mai gravă boala; spuneţi şi dumneavoastră, cum să te mai bucuri de proliferarea festivalurilor de poezie? Ei bine, dacă Roberto Bolaño are dreptate cînd spune într-un vers că „poezia e mai curajoasă decît oricine“, atunci se pare că e cu necesitate adevărat că poeţii şi iubitorii de poezie nu disperă niciodată în faţa bolii sociale. Nu există criză pe care poezia să n-o poată traversa. Un poet a cărui împărăţie chiar nu era din lumea asta îndemna: „Ţineţi-vă inima în iad şi nu disperaţi“. E exact ce fac poeţii la vreme de criză. Şi, după cum se vede, nu numai poeţii, ci şi organizatorii de festivaluri de poezie. Dumitru Păcuraru, Claudiu Komartin şi George Vulturescu (adică revistele Poes:s Internaţional şi Poesis) au mizat pe solidaritatea poetică (şi au cîştigat), reunind la Satu Mare, între 19 şi