Vaclav Havel

Teatru

Editura Curtea veche

Traducere din limba cehă şi note de Mircea Dan Duţă. Volumul (foto 1) cuprinde trei piese - "Plecare", "Largo desolato" şi "Petrecere în aer liber".

În teatrul absurd, în general, şi în piesele lui Havel, în special, există o legătură existenţială strânsă între oameni şi un sentiment de speranţă, în ciuda haosului şi a crizei evidente din jurul nostru. Adevărul este comunicat în situaţii cotidiene, aproape triviale. Personajele nu sunt filozofice nici în mod făţiş, nici intenţionat, ci reuşesc să transmită un mesaj profund prin însăşi banalitatea lor. Piesele sale sunt puternice, pline de spirit şi ironie, în linia lui Cehov, Beckett şi Ionesco, dar neîndoielnic ceheşti în privinţa mentalităţii şi a comportamentului protagoniştilor.

"Paradoxurile vor continua - spune Václav Havel. Ca şi până acum, voi continua să mă aşez cu neplăcere în faţa unei foi albe, voi evita în toate felurile să scriu, mă voi îngrozi permanent de primele cuvinte care vor apărea pe hârtie. Voi încerca să-mi adun curajul să scriu, voi fi disperat atunci când nu voi reuşi - şi totuşi până la urmă voi scrie o piesă: demonii misterioşi care au inventat această suferinţă a mea probabil nu se vor linişti niciodată şi până la urmă vor obţine mereu ceea ce doresc. Mă vor enerva ca şi până acum toate speranţele - de multe ori nepotrivite, iar uneori nesăbuite - cu care ceilalţi mă încarcă şi toate rolurile, începând cu cele de reprezentant şi sfârşind cu cele de samaritean, care îmi sunt prestabilite. Ca şi până acum, mă voi revolta împo-triva acestor lucruri şi îmi voi proclama dreptul la linişte - şi până la urmă voi îndeplini toate aceste sarcini cu un sentiment de sinceră bucurie. Ca şi până acum, mă va chinui mereu câte ceva, mă voi teme şi mă voi îngrozi de câte ceva, voi intra în panică, mă voi învinui şi blama, uneori