Intri în casă după o zi stresantă de muncă şi-l vezi gudurându-se printre picioarele tale. De îndată, grijile dispar. Astfel de experienţe personale au dus la apariţia zooterapiei, încă de prin anii '50. După şase decenii de terapie cu animale, cercetătorii încă mai descoperă beneficiile nebănuite ale zooterapiei.

Povestea terapiei cu animale începe prin anii '50, când psihologul Boris Levinson, care trata un copil autist, a observat că prezenţa câinelui său Jingles îl determină pe micuţ să se exteriorizeze. În scurt timp, el a pus bazele Terapiei Asistate de Animale.

Au mai trecut, însă, două decenii până la recunoaşterea zooterapia de către comunitatea medicală din SUA. Întărirea sănătăţii psihice, scăderea tensiunii arteriale, exteriorizarea verbală şi creşterea stimei de sine sunt printre primele rezultate pozitive ale zooterapiei, descoperite în urmă că mai multe decenii.

Literatura de specialitate conţine nenumărate studii care arată modurile diferite de acţiune ale terapiei cu animale asupra psihicului şi asupra organismului, scrie "The Huffington Post".

O cercetare publicată în "The Journal of Lifelong Learning in Psychiatry", efectuată pe pacienţi cu tulburări psihice internaţi la psihiatrie, arată că şedinţele psihoterapeutice asistate de animale reduc semnificativ anxietatea bolnavilor.

Seria "Journals of Gerontology" a notat, totodată, că prezenţa unui animal în casă reduce singurătatea în rândul bătrânilor şi chiar duce la ameliorarea stării de sănătate. Astfel, costurile asistenţei medicale scad considerabil.

O echipă de cercetători de la Colegiul de Medicină Veterinară din cadrul Universităţii de stat din Washington (SUA) a descoperit că deficienţa în socializare a copiilor cu tulburări pervasive de dezvoltare (precum autismul) poate fi contracarată prin zooterapie.

Cele mai recente studii prezintă şi alte benef