Orice tentativa de a-i taxa/impozita mai mult pe cei cu venituri/averi mari starneste un cor bine dirijat de urlete: “daca le iei banutii prabusesti economia, bogatii prin cheltuielile pe care le fac intretin intreaga societate deci dau de mancare si saracilor, bai comunistule!”. Pe logica asta, omenirea n-ar fi trebuit sa renunte niciodata la sclavagism de teama ca bietele unelte umblatoare ar face foamea in lipsa cojii de paine aruncate de mana cu biciul. Ca sa nu mai pomenesc de hibele regulii “80-20” (80% din averea natiunilor bogate sunt concentrate in mana a 20% din populatie) cand vine vorba de redistributie: sa afirmi ca fara cheltuielile celor 20% privilegiati ai sortii s-ar duce de rapa universul simplu mobilat al celorlalti 80% e ca si cum ai spune ca cei lasati la baza unei scheme Ponzi depind de stilul de viata al celor cocotati pe seama lor in varful piramidei baietilor destepti!

Aparent, buzduganul fiscalitatii nu produce redistributie. Iei de la bogati, nu dai la saraciBogatii isi vor tempera consumul, saracii vor pierde locuri de munca, etc. Dar daca nu e asa? Daca luand de la bogati, proportional cu averea si veniturile (impozit progresiv si taxare graduala a proprietatii) generezi o schimbare de mentalitate de care sa beneficieze in final intreaga societate?. In loc sa incurajezi fericirea in dauna celorlalti de ce sa nu construim bunastarea unei paturi cat mai largi de populatie cum reusesc nordicii? Este exagerat sa afirm ca descurajarea acumularii rapide de bogatie va duce in final la marje de profit mai mici si la un mod de a face afaceri mai uman? In loc sa ai un angajat-model care sa moara eroic la job dupa modelul Raluca Stroescu, ai putea sa imparti aceeasi treaba la doi angajati, unul full time si altul part-time (poate in felul asta vor apuca urmasele Ralucai Stroescu sansa de a se ocupa de odrasle avand simultan si o sursa de