Elena Udrea a greşit când a acceptat să pozeze în pictorialul revistei \"Tabu\". Fireşte, toată presa a sărit pe ea şi-a forfecat-o în stil pur românesc, cu o voluptate a injuriilor de neîntâlnit în alte locuri. Fiindcă, în paranteză fie zis, adevăratul geniu al românului este cel satiric în registrele cele mai joase, scatologice şi sexuale.

Nici contele de Lautreamont, nici marchizul de Sade nu pot concura cu ferocitatea delirantă a jurnaliştilor şi bloggerilor noştri când trebuie să tăvălească în noroi un adversar şi mai cu seamă o adversară politică. Căci, dacă e vorba despre o femeie, iadul se dezlănţuie în toată grozăvia lui. Trebuie să spun că n-am întâlnit niciodată, niciunde am călătorit, nici în ţările cele mai înapoiate, nici între oamenii cei mai needucaţi, un mai mare şi mai unanim sexism ca la bărbatul român, fie el de la coada vacii, din academie sau din parlament. Dar nu-i vorba doar de sexism aici, ci mai degrabă de un fel de sadism fără limite faţă de femei, de toate femeile, ca şi când toate ar fi doar o colecţie de semnale sexuale, ca şi când, în afară de pat şi bucătărie, n-ar trebui să se mai arate nicăieri. Bărbaţi care au mame, soţii şi fiice, care sunt înconjuraţi de femei inteligente, persistă totuşi în prostia şi ticăloşia asta, încât uneori, auzindu-i şi citindu-i, ţi se face ruşine şi că eşti bărbat, şi că eşti om. Ura sadică faţă de femeie e cea mai desfigurantă trăsătură a bărbatului român.

Femeile din politică sunt mult mai agresate verbal de presă decât bărbaţii, dar ăsta e deja un truism. Să revin la cazul pictorialului din "Tabu". Aici Elena Udrea apare în vreo cinci-şase posturi, că nu leam numărat, întruchipând diverse figuri politice feminine ale trecutului. Presa a criticat-o pe politiciană pentru exhibiţionism deşănţat. O fi şi asta. Până la Lady Gaga însă, celebrată totuşi de o lume întreagă, mai e cale