Nivelul ridicat al aversiunii faţă de risc în contextul crizei din Grecia, solicitarea FMI pentru prudenţă în conducerea politicii monetare şi creşterea presiunilor de depreciere a leului sunt câteva dintre argumentele aduse de mai mulţi analişti care îşi explică surprinderea faţă de decizia BNR de a reduce dobânda-cheie la 6% pe an.
Însă în urmă cu câteva luni majoritatea analiştilor din România declarau că ar fi cazul ca BNR să micşoreze dobânda de referinţă în condiţiile scăderii inflaţiei.
BNR s-a hotărât să reducă dobânda-cheie la 6% după un an şi jumătate în care a ţinut-o îngheţată la 6,25% şi a dat astfel semnalul unui ciclu de reduceri de dobândă care ar trebui să ajute economia să iasă de sub ameninţarea recesiunii. Şi Banca Centrală Europeană a redus ieri dobânda de politică monetară cu 0,25%, la 1,25%, luând prin surprindere analiştii.
Analiştii băncii americane Citi spun că deşi au recunoscut probabilitatea mare de reducere a ratei ca urmare a îmbunătăţirii perspectivelor inflaţiei pe termen scurt, s-au aşteptat ca BNR să menţină dobânda "în aşteptare" pentru cel puţin trei motive. "În primul rând, ne-am gândit că o reducere în acest an nu ar fi o mişcare prudentă, ca urmare a creşterii preocupărilor cu privire la criza din Grecia şi a nivelului ridicat al aversiunii faţă de risc. În al doilea rând, am crezut că apelul FMI pentru prudenţă în conducerea politicii monetare ar determina BNR să amâne relaxarea până în 2012. În al treilea rând, decizia BNR de a împinge dobânzile de pe piaţa monetară mai aproape de rata dobânzii cheie ne-au determinat să credem că BNR va întârzia tăierea - o conjunctură susţinută de creşterea presiunilor de depreciere".
Vlad Muscalu, economist al ING Bank, crede că în cadrul şedinţei de miercuri BNR a acordat mai multă atenţie îmbunătăţirii perspectivei inflaţiei pe termen scurt şi mai puţină atenţie
