Stenogramele nu sînt simple dovezi la dosar. Ele probează adevărata substanţă umană a fotbalului nostru.
Oficial, Vasile Avram era şeful arbitrilor. În stenograme, autoritatea lui, de fapt, rămăşiţa de autoritate pe care o mai deţine un şef al arbitrior, după atîtea scandaluri, dispare sfîrîind vesel, ca bulele de şampanie. Vasile Avram primeşte lecţii de la Adrian Porumboiu. Cum să mimeze ignoranţa în faţa procurorilor: “Ei te întreabă. Eşti circumspect. Nu-ţi dai cu părerea!”. Oare cum o face Avram pe circumspectul: încruntă sprîncenele, zice “Hm, hm”, se scarpină după ureche, mijeşte ochii, se foieşte de pe un picior pe altul? Păcat că lecţia a fost predată doar la telefon!
Pe Borcea, Avram îl alintă cu “săru’ mîna, excelenţă”, atîta curtoazie pentru un şef de club probabil nu aveau nici cerşetorii de la porţile stadioanelor. Îi spune “domnule profesor” lui Halagian, care cerea un favor pentru finul lui, Viorel Coacă (”Coacă, mă, Coacă!”). Fostul preşedinte al CCA recuperează un pic din prestanţă doar cînd se răsteşte la soţia care vorbeşte prea pe şleau: “Tu eşti nebună la cap? - Da. - Doamne fereşte!”.
Fragmente de viaţă privată, organizări de nunţi, baxuri de şampanie, “un rose pentru acasă”, glumiţe, favoruri. Porumboiu cere “să nu mi-l mai dea pe ăsta”: “Ce jigodie de om, să-mi bag p… în mă-sa, să-mi… O jigodie ordinară! O jigodie, o jigodie! Ce să…” Sigur că vorbele finanţatorului vasluian au fost scoase din context (contextul fiind fotbalul). De fapt, aprehenda cu Vasile Avram imperativul categoric kantian. Iar şeful arbitrilor s-a simţit dator cu nişte trimiteri psihanalitice: “Dă-l în p… mă-sii, de, de, de bou! Na, normal că au să-l… s-a terminat”.
La fel, cu Borcea, Avram a avut doar o discuţie dezinteresată despre tendinţele neoconservatoare din politica americană. S-a înţeles greşit, dar total greşit că şeful de la Dinamo punea
