Indiferent de ce se întâmplă în Grecia, pagubele directe vor putea fi ţinute sub control. Cel mai mare risc pentru supravieţuirea zonei euro este contaminarea Italiei: o economie prea mare pentru a fi lăsată să cadă, dar şi pentru a putea fi salvată.

Italia a redevenit una dintre cele mai riscante ţări ale zonei euro, după ce reuşise la un moment dat să se distanţeze de grupul „PIGS" - Portugalia, Irlanda, Grecia, Spania. Statul are o datorie de 1.900 de miliarde de euro, echivalentul a 120% din PIB, suma fiind mult prea mare pentru o eventuală salvare a ţării de către cole-gii din zona euro. Pe de altă parte, nivelul ridicat de finanţare internă a datoriei şi angajamentele de disciplină bugetară reuşiseră să readucă încrederea investitorilor. De atunci, Italia a făcut greşeli puţine.

Însă situaţia din ce în ce mai gravă a Greciei şi contramăsurile luate de oficialii zonei euro au făcut ca lucrurile să se agraveze din nou. Constituirea Fondului European de Stabilitate Finan-ciară (EFSF) a liniştit din temerile că Irlanda, Portugalia sau chiar Spania nu vor putea găsi bani să-şi refinanţeze împrumu-turile. Însă faptul că Italia n-a putut fi acoperită de sumele strânse în acest fond i-a făcut pe investitori să fie mai prudenţi. Dobânzile plătite de Italia la obligaţiunile noi de titluri de stat au depăşit 6%, de trei ori mai mult decât era ţara obişnuită să plătească până acum un an-doi.

Sfârşitul euro

O astfel de creştere alimentează şi mai mult panica, pentru că povara dobânzilor va creşte în timp de la 2-3% din PIB până la 7-8%, adică mai mult decât plă-teşte Grecia acum. Chiar dacă Ita-lia opreşte deficitul bugetar acum, creşterea dobânzilor este singura în măsură să trimită Tre-zoreria în incapacitate de plată.

Dacă Italia nu-şi va mai onora obligaţiile, asta ar duce la insol-venţa EFSF, apoi la pierderea ratingului AAA de că