„Limbile creează punţi între oameni.“ Aşa scrie pe afişul semnat de Comisia Europeană, prin Direcţia sa generală de specialitate (cum care? – cea de traduceri). Prin aprilie, în fiecare an, se serbează şi Ziua Europeană a Limbilor, ocazie cu care, probabil, punţile se creează mai uşor. Am evocat cele două stîngăcii de traducere (aşa mi se par mie a fi) şi, cu acest gen de răutăţi, m-am prezentat să lucrez (cît oi putea şi eu) într-un grup organizat de traducătorii români de pe lîngă instituţiile europene (cu Comisia în frunte, cum îi şade bine). Eram, adică, aproape 50 de oameni, într-o sală normală din Brochette, într-o zi anormal de însorită pentru apucăturile meteo ale Bruxelles-ului.
În primul rînd, am aflat că există două specii de inşi în breasla lor: traductologii şi terminologii. Lămurit prea puţin de situaţie, dar defel interesat de diferenţele între cele două categorii, pe cînd mă pregăteam să mă plictisesc a apărut Sfînta Polemică. Salvatoarea celor plictisiţi de duhul cel rău al Armoniei, cea care joacă rolul de somnifer la atîtea şi atîtea seminarii, congrese şi conferinţe pline de dulcege împreună-lucrări care, de obicei, nu duc nicăieri şi nu au alt scop în afara perierii diverşilor „Excelenţa Sa“, care îşi donează, ritualic, unul-altuia, the floor (adică microfonul).
DE ACELASI AUTOR Ne consultă Europa! Utilităţi particulare Priorităţi rurale Sînt expiratAşadar, apăru în discuţiune cuvîntul should. Tema este de intensă dezbatere între traducătorii (probabil şi terminologii) de la Comisie, Parlament şi/sau Consiliu, într-o relativ amuzantă simetrie cu echilibrul de puteri stabilit în Tratatul de la Lisabona. Adică: Greece should pay its debt se traduce „Grecia ar trebui să-şi plătească datoriile“ sau „Grecia trebuie să-şi plătească datoriile“? Orice vorbitor decent de engleză va opta pentru prima variantă. Necazul este că toate textele
