„Niciodată nu o să existe homosexuali la Steaua", este declaraţia cu care Gigi Becali a ajuns zilele acestea în atenţia Curţii Europene de Justiţie,, în urma unei sesizări făcute de organizaţia ACCEPT.

Concret această asociaţie, care luptă pentru drepturile comunităţii gay din România, vrea ca finanţatorul Stelei să fie sancţionat pentru că în 2010 a interzis accesul pe piaţa muncii a unui sportiv bulgar, bănuit că ar fi homosexual. Declaraţiile lui Becali reprezintă o stare de fapt în sportul românesc. Pentru cei mai mulţi dintre oameni din acest domeniu homosexualitatea este un subiect tabu. Asta deşi frecvent apar zvonuri referitoare la orientarea sexuală a unor jucători.

Atitudinea celor mai mulţi oameni din domeniu seamănă cu răspunsul vânzătoarelor de pe vremuri, de la „Alimentara": „Ţinem, dar nu avem!". Cei mai îndărătnici în faţa unei întrebări care conţine cuvântul gay s-au dovedit bărbaţii din sport, în special fotbaliştii. Pentru ei nu există da, nu sau nu ştiu. Pentru ei, subiectul pur şi simplu nu există. Cât despre femei, aşa cum se întâmplă şi în alte ţări, ele au jucat în special cartea toleranţei: orientarea sexuală nu ar trebui să conteze.

„În sport, este un pic mai dificil să-ţi dezvălui orientarea sexuală", explică psihologul Iulia Molnar, colaborator al asociaţiei ACCEPT, pentru că sportivul riscă să rămână fără carieră. „După mulţi ani de efort fizic şi psihic, nu cred că este o alternativă extrem de populară. Un club sportiv probabil că nici nu concepe să aibă printre sportivii lui şi bărbaţi gay. Ceea ce nu ştie clubul sportiv este că... deja are", mai spune Molnar. Psihologul Augustin Cambosie, vicepreşedintele Asociaţiei Române de Psihoterapie, crede că motivul ţine de mentalitatea întregii societăţi, nu doar a sportivilor: „La români, homosexualitatea încă este considerată o boală sau ceva care ţine de voi