Miercuri, 23 noiembrie, ora 19, la Clubul Prometheus din Capitală, va avea loc cea de a X-a ediţie a festivităţii de decernare a Premiului «Cartea anului», acordat de „România literară“ cu sprijinul Fundaţiei Anonimul. Publicăm în numărul de faţă al revistei noastre şi în cel de săptămâna viitoare nominalizările.

Jurizarea se va desfăşura, ca de obicei, în după-amiaza în care are loc decernarea. Aş vrea să spun două cuvinte despre premiu şi despre semnificaţia pe care i-o atribuim de când Fundaţia Anonimul ne-a oferit, cu o generozitate pentru care îi suntem profund îndatoraţi, cu un deceniu în urmă, ca şi astăzi, posibilitatea de a-l finanţa.

În ideea, cât se poate de simplă, de la care am pornit, premiul urma să fie acordat celei mai valoroase, din punct de vedere literar, cărţi a anului aproape încheiat. Idee de la care nu ne-am abătut niciodată în cele nouă ediţii de până acum. E foarte posibil să ne fi înşelat într-un caz sau altul. Dar nu pentru că ne-am fi încălcat principiul iniţial. A alege cea mai bună carte din toate câte se tipăresc întrun an nu e deloc uşor. Valoarea literară şi, în general, aceea artistică, nu sunt cuantificabile. De aceea ne-am propus din capul locului două lucruri. Primul, de natură, aşa-zicând, practică, a fost să nu lăsăm totul pe seama votului, ci să discutăm în prealabil între noi, cu deplină sinceritate, să ne argumentăm opiniile, fără însă a ne ascunde preferinţele şi, de ce nu, capriciile, fiindcă valoarea unei cărţi de literatură trebuie uneori scoasă cu penseta dintre pliurile multiple ale părerilor personale cele mai diverse. N-am de ce să nu recunosc că, în câteva rânduri, votul a fost o formalitate. Al doilea lucru a fost să nu ţinem seama de genul literar al cărţii. Am luat în considerare romane, memorii, poezii, eseuri, teatru, traduceri. Nici reputaţia autorului nu ne-a preocupat şi, deşi România litera