Rucsanda Crăescu, din comuna nemţeană Războieni, a împlinit zilele trecute 100 de ani. A dat petrecere mare, cu torturi, şampanie şi zeci de invitaţi.
Iar ca să le arate tuturor cât de aprigă este şi cât de bine se simte în ciuda vârstei, le-a făcut o invitaţie: să se revadă la aniversarea sa de 105 ani! Curtea gospodăriei din Războieni a fost plină cu rudele venite să o celebreze pe „Bunica". Din capul mesei, Rucsanda a primit felicitările celor patru copii, 11 nepoţi, 12 strănepoţi şi trei stră-strănepoţi, precum şi pe cele ale preotului şi primarului.
După momentele festive, bătrâna a depănat amintirile pe care le-a cules din memorie, de parcă s-ar fi întâmplat cu o zi în urmă. „M-am născut pe 1 noiembrie 1911 şi am trecut prin două războaie. Îmi amintesc şi când a venit tata de pe front, iar eu aveam 7 ani, şi de al Doilea Război Mondial, când bărbatul era pe front şi au venit ruşii. «Ruşii să nu vie, că ne pun la robie» spunea lumea prin sat", povesteşte bătrâna.
Recită din memorie
Venerabila nemţeană a muncit până în urmă cu cinci ani şi nu s-a plâns de probleme de sănătate, chiar dacă a suferit două accidente vasculare. „Mergea câte nouă kilometri pe jos până în comuna Ţibucani, unde avea teren, tocmea tractoristul şi muncea la pământ", spune Aneta Harabagiu, una dintre cele trei fiice ale bătrânei. Rucsanda se mândreşte cu cei 100 de ani pe care i-a împlinit şi şi-a propus ca următoarea sărbătoare să o facă peste cinci ani. Femeia i-a uimit pe cei treizeci de invitaţi cu ziceri populare în versuri: „Tinereţe ce-am avut/ Nu ştiu zău ce s-au făcut/Că-n crâşmă nu le-am băut/Nici la târg nu le-am vândut."
Ca să le dovedească celor prezenţi că mintea e limpede şi la această vârstă, Rucsanda a făcut inventarul familiei, cu numele fiecărui nepot, strănepot şi „nepoţi de-al treilea", cum le zice celor tr