Vasile Girel, din Mădulari, consideră că prin muzică se va menţine cu sufletul tânăr şi astfel va trece mai uşor peste greutăţile vieţii. Dacă va scoate CD-ul consideră că a prins „cel mai important tren al vieţii".

Vasile Girel (57 ani), din Mădulari-Vâlcea, a iubit de mic muzica populară. Părinţii săi aveau voce, la fel şi unul dintre unchi, din partea mamei. „Cântam în familie, la munca ogorului, iar pe oriunde mergeam, la orice petrecere, lăsam în jurul nostru ca bucuria să inunde sufletele celor care ne ascultă", povesteşte Vasile. Cântecele ascultate la gramofon, intrepretate de Zavaidoc, de Maria Tănase, erau duse mai departe de băiatul de odinioară. „Nu era bal în sat sau horă în care să nu mă prind primul sau să cânt localniclor melodii pline de viaţă, dansante. Eram nelipsit din corul şcolii, de la manifestările oficiale dedicate unor zile festive", se destăinuie bărbatul. Când a venit vremea ca tânărul de odinioră „să îşi ia zborul" din satul natal, părinţii i-au sugerat să înveţe o meserie, că viaţa de artist nu este una tocmai uşoară. Aşa că Vasile, sub imperiul „dădăcelilor", a făcut o şcoală profesională, apoi liceul, s-a perfecţionat şi a ajuns să lucreze ca operator chimist la Oltchim Râmnicu Vâlcea, apoi tabloist. „Atunci m-au rugat să mă înscriu în formaţia «Izvoraşul», dar n-am făcut-o şi asta a fost cel mai mare regret al meu. Am continuat să cânt ocazional, dar am pierdut contactul cu marii artişti", se destăinuie olteanul.

Ultimul tren al muzicii populare

Vasile Girel a ieşit la pensie în anul 2006 şi pentru prima oară s-a gândit că trebuie să prindă, cum el însuşi mărturiseşte, ultimul tren al muzicii populare. „A venit la mine să-l ascult, să spun o părere despre el şi muzica lui. M-am bucurat că l-am întâlnit şi l-am încurajat să continue, pentru că are o voce foarte bună, are melos popular, o memorie bună, are p