Nu ştiu dacă a ajuns la urechile celor pasionaţi de problemă întrebarea următoare: rugby-ul e de dreapta sau de stînga? Am auzit-o vineri, 21 octombrie 2011, pe France 2, cu două zile înainte de finala Cupei Mondiale ce urma să se dispute la Aukland, în Noua Zeelandă. Prezentatorul le cerea părerea unui fost rugbyst francez celebru, unui emerit cronicar de fotbal şi unui jucător mai tînăr, mai puţin notoriu. Oamenii nu păreau surprinşi de întrebare, dar răspunsurile nu erau clare şi decise, mai ales că totul pornea de la un proaspăt sondaj care stabilea surprinzător că 60% dintre francezi preferă rugby-ul, fotbalului. Un clişeu în vigoare atribuia fotbalului titlul nu numai de sport rege, dar şi de sport al maselor, într-un demult numit peuple de gauche, rugby-ul fiind al unor „elite“ de cadre tehnice, ingineri, profesori, funcţionari cu studii, mici negustori etc., în general al unei mici burghezii cultivate – conform aceloraşi clişee, de dreapta. De aici problema maniacală în Franţa: un sport de droite să se impună asupra unui sport de gauche nu înseamnă şi-o anume răsturnare politică?
Personal, am urmărit dezbaterea cu un surîs superior la adresa acestor domni, oricît ar fi fost ei de francezi, iar eu un bucureştean oarecare, dar cu stagii îndelungi rugbystice, de spectator în Parcul Copilului şi la Arcul de Triumf; mă făceau să zîmbesc fiindcă vedeam din nou realizată profeţia lui Sebastian din 1935: politizînd la nesfîrşit, gîndind permanent în termeni de dreapta şi stînga în domenii din afara politicii, Sebastian prevedea că această „confuzie devastatoare“ va ajunge să înscrie întreaga lume – de la Bach la Haendel, în matematică, biologie şi pînă la apusurile de soare şi stelele de pe cer – într-un partid politic. Iată-ne acum în rugby-ul de dreapta şi rugby-ul de stînga...
DE ACELASI AUTOR Puseuri de toamnă La un sfert de veac de cînd s-a dus T
