Mare vâlvă mare, pe marginea pictorialului Elenei Udrea din revista Tabu. Ministresa a pozat în tot felul de ipostaze de, cum îşi doreşte să fie, femei puternice. Cleopatra, Jackie Kennedy, Margaret Thatcher, Evita Peron n-au avut nici un secret pentru sosia dâmboviţeană, care a demonstrat că ar putea fi lesne confundată cu ele. Sunt convins că ar putea întruchipa şi alte femei cu renume, de pe la noi sau de aiurea, cum ar fi Imelda Marcos, Angela Merkel sau, de ce nu?, Ana Pauker, Elena Ceauşescu ori Alexandrina Găinuşe. La fel de bine, talentul şi smacurile ar ajuta-o, poate, să intre şi în pielea unor manechine de succes ori chiar să se transfere în Partidul Brunetelor, culoarea ei naturală, să nu mai zică lumea că e blondă pârâtă şi o trădează rădăcinile. În fond, fiecare face ce vrea cu propria imagine, mai ales când salivează de pofta fotoliului de primar general al Capitalei şi apoi de preşedinte al ţării, deşi la capitolul “încredere a electoratului” are doar 4%. Numai că şolticăriile astea nu cred că-i stau bine unui ministru al unei ţări care se confruntă cu grave probleme, unde oamenii se zbat să supravieţuiască şi numai de bâlci nu le arde. Mai ales când e vorba de un ministru, cazul Elenei Udrea, care răspunde de două domenii - dezvoltarea regională şi turismul - esenţiale pentru ţară şi care are pe mână miliarde de euro.

În urmă cu o lună a venit în ţară, pentru o scurtă vacanţă, ca în fiecare an, un vechi coleg de redacţie, B.B., stabilit de 25 de ani în SUA. Mi-a povestit ceva ce o implică direct pe dna Udrea. Cum nişte prieteni americani îi tot spuneau că habar n-au pe unde e şi cum arată România, iar el călătorea des prin State, s-a uitat mai atent prin aeroporturi, mari hoteluri şi chiar malluri, vrând să găsească barem un pliant privind România. A găsit propagandă turistică chinezească, australiană, filipineză, chiar şi turcă, dar nimic,