Faţă în faţă, doi munţi legendari ai Greciei: Muntele Athos şi Muntele lui Aristotel, unul aparţinând călugărilor, celălalt lumii laice. De-o parte şi de alta a graniţei care separă cele două lumi oamenii au continuat să trăiască în simplitatea obiceiurilor lor şi au continuat să se hrănească apelând la bogăţia de ingrediente şi reţete pe care pământul şi tradiţia le ofereau.

Una dintre cele mai vechi reţete ale Athosului - fie el monastic sau laic - este “Kritama”, despre care scria în cărţile sale învăţatul Aristotel, cel nascut în vechea Stagira, lângă pitorescul sat de astăzi Olimbiada (cetatea a fost descoperită nu demult şi a intrat într-un circuit turistic). De oriunde am porni prezentarea noastră, din Republica monastică sau din regiunea de dinaintea Muntelui Athos, vom descoperi savori atrăgătoare, puse astăzi în valoare într-un program turistic şi gastronomic numit Mount Athos Aria Gourmet.

Sfârşitul lunii august şi începutul lunii septembrie mi-au oferit în acest an prilejul de a mă reîntoarce în regiunea atonită şi a degusta mâncărurile locului. S-ar cuveni, poate, să trec în revistă restaurante, bucătari şi bucate, în ordinea în care le-am întâlnit, dar voi prefera să încep cu lumea interzisă mie, dar accesibilă bărbaţilor – o discriminare pe care o acceptăm tacit, căci aşa e datul locului de un mileniu şi mai bine – şi vă voi povesti câte ceva despre bucătăria monastică atonită, pornind de la imaginile oferite de colegii mei jurnalişti care au păşit acolo.

E, înainte de toate, hrana spiritului, dar este şi hrana trupească, pentru că omul nu poate trăi fără să se alimenteze. Sigur, natura a făcut în aşa fel încât postul negru de 40 de zile să fie posibil. Putem trăi 40 de zile numai cu apă. Dar până şi călugării mănâncă şi pot să vă spun că cercetări ştiinţifice, medicale, realizate în ultimii ani arată că dieta atonită este cea mai