- Cultural - nr. 887 / 5 Noiembrie, 2011 IN MEMORIAM ADRIAN PAUNESCU Sa ne amintim, azi, intr-o intoarcere in timp, de marele poet Adrian Paunescu, stins din viata la 5 noiembrie, cu un an in urma! "Sub biruinta birurilor grele” ale vietii, ca o premonitie prin timp, Poetul scria, cu putin inainte de a trece la cele vesnice: "Eu sunt cel care va urma”, iar ultimul poem din cartea "Pana la capat”, purtand si titlul volumului, singurul incadrat in negru, este si mai edificator in sensul prevestirii sfarsitului, dar si o dovada a profesiunii de credinta: "Traiesc si mor in fiecare zi,/ Cartela mea de viata se descarca,/ Scriind, pe viata si pe moarte, parca,/ Paradoxal, de teama de-a muri.// Traiesc atat cat scriu si mor scriind,/ Supus bolnav al insomniei mele,/ Grabind consumul tragicei cartele,/ Cu orice text, cu fiece colind./ Refuz longevitati de dormitor,/ Desi fiinta mea intreaga stie/ Ca a nu scrie e o terapie/ Si ca, pe cat traiesc, si scriu, si mor.// Apun si eu, sub soarele in scapat,/ Si ma transcriu aici, pana la capat”. Nascut in Basarabia, cea care pare "pentru veci pierduta”, Adrian Paunescu s-a zbatut, a suferit si a dat totul pentru tara. Tara fara de care poetul nu putea trai. Nonconformist, cu o inteligenta debordanta, lider de generatie intelectuala de stanga, omul si creatorul ne-au parasit, lasand o tara bolnava, cu valori rasturnate. Vulcan care electriza multimile, care, pana la 67 de ani, a scris cat altul intr-o mie, ne-a lasat si versurile: "Dar tot ce-a fost, ce o sa fie/ As da pentru Ardealul romanesc”. Poet al Cetatii, marcand cu jaloane esentiale istoria culturii noastre, ne-a lasat versuri nemuritoare. A fost un fenomen. Poet extraordinar, personalitate iesita din comun, cu greu mai poate fi egalat de cineva! Munte de generozitate, Adrian Paunescu a ajutat multa lume. Se spune ca "binele nu se iarta”. Pigmei postdecembristi, nimuru