Insultele se întorc întotdeauna împotriva celor care le proliferează, conform cu zicala naţională cine spune ăla e!
Un clasament al mîrlăniei în fotbal ar avea cam aceeaşi configuraţie cu clasamentul la zi al Ligii Întîi. N-are rost să cităm definiţia mîrlăniei din Dicţionarul Academiei. E o realitate românească mult prea vastă şi cu atîtea contribuţii consistente, din toate straturile sociale şi de pe toate palierele politicii, începînd cu preşedinţia şi terminînd cu liceenii de Dorobanţi, care, la fiecare două fraze, zic şi una cu “să moară mama” şi “să moară familia mea”, încît o putem considera mai degrabă un fapt de patrimoniu spiritual naţional, decît de Dicţionar şi de Cod Civil. Da, dragii mei revoltaţi de tot ce se întîmplă în fotbal, noi sîntem mîrlani, noi sîntem mîrlani, noi sîntem aşa de zeci de ani…
Retrogradînd din acest clasament al proastei creşteri unul din penalii de elită ai Ligii, pe locul rămas liber a promovat patronul Astrei Ploieşti. N-ar fi exclus ca să fi urcat între primii opt mari mîrlani cu pile şi cu taxă de loc, fiindcă domnul Ion Niculae nu se remarcase prin aproape nimic pînă de curînd. Lepădîndu-se de Şumudică, cu un limbaj de mitoc, licenţiat pe viaţă de patronii echipelor bucureştene, domnul Ion Niculae dovedeşte că are ambiţii mari în amîndouă clasamentele, în cel al punctelor, dar şi în acela al dicţionarelor de barbut, de şanţ şi de mahala. În opinia domnului Ion Niculae, Şumudică ” nu e sănătos la cap”, e “derbedeu”, “dement” şi ” mincinos”. Poate că domnul Ion Niculae are şi nişte dovezi de tribunal care-i permit să pună diagnostice de Spitalul 9, nu numai o avere care-i permite să-şi insulte în public angajaţii. În discuţie nu-i însă averea lui Ion Niculae. În discuţie e faptul că Ion Niculae şi toţi omologii săi din jumătatea de sus a clasamentului mîrlăniei nu se pricep la fotbal şi la oameni. Cine angajeaz