Curios faţă de lumile posibile, amator de aventuri cu idei, tânăr şi mai puţin tânăr. Aceasta este schiţa de portret a consumatorului de literatură SF din România anului 2011. Planetele se luptă între ele, spiritul se mută dintr-un corp omenesc într-un computer, orgasmul electronic este o realitate şi catastrofe greu de imaginat se întâmplă şi în ceea ce numim realitate, şi în literatura ştiinţifico-fantastică.

În România, aceasta continuă să atragă un public variat, asupra căruia nu există nici statistici, nici analize recente. De la tinerii fascinaţi mai degrabă de romanele fantasy la modă la oamenii de ştiinţă educaţi înainte de 1989 şi cunoscători ai clasicilor genului, cititorii de SF se manifestă mai ales în publicaţii de specialitate online şi pe bloguri pe care se vorbeşte aceeaşi limbă.

Iulian Anghel are 24 de ani, a abandonat Facultatea de Jurnalism de la Universitatea din Bucureşti pentru că nu mai crede în „viitorul profesiei" şi a preferat o slujbă la o companie de servicii internet. Întrebat de ce citeşte SF, tânărul răspunde: „Pentru că îmi provoacă în primul rând inteligenţa şi în al doilea rând cunoştinţele. SF-ul înseamnă fizică, matematică, chimie". Nu se consideră cunoscător, din moment ce nu are timp să citească repede noile apariţii importante, dar şi-ar dori s-o facă. „Multe dintre obiectele şi situaţiile din literatura de anticipaţie s-au întâmplat cu adevărat. Dar nu e uşor să-ţi dai seama că se întâmplă", spune el.

Ioana Velnicu a fost inginer agronom şi s-a pensionat acum trei ani. Citeşte în continuare şi crede că scriitorii SF de azi şi de mâine au toate şansele să aducă noutăţi şi să anticipeze „bazaconiile" dintr-viitor îndepărtat.

Eugen Condeescu, alt fan al genului, susţine că romanul ştiinţifico-fantastic este o încântare pentru imaginaţie, cu care s-a delectat înainte de 1989, când i-a citit pe clasicii SF, p