O personalitate scrie săptămânal în această rubrică despre cărţile pe care le consideră fundamentale. Astăzi este rândul actriţei Ilinca Goia.
Un lexicon despre lumea legilor psihicului feminin - iată ce este „Women Who Run With the Wolves (Myths and Stories of the Wild Women Archetype)", în traducere liberă, „Femeile care aleargă laolaltă cu lupii", de Clarissa Pinkola Estes... Autoarea este analist, terapeut, psiholog jungian, doctor şi profesor, artist şi formator de şcoală în psihologie, scriitor, medic practician. Iar cartea am descoperit-o în 1992.
Am început s-o traduc (numai pentru mine însămi) pe vremea când eram însărcinată, la cea mai propice vârstă pentru a înţelege/ presimţi/ întâmpina atingerea „Femeii Sălbatice" (încă ne-domesticită) care ne conduce să nu ne limităm conversaţia numai la oameni, nici cele mai splendide mişcări ale trupului nostru la dans, nici urechile numai la muzica instrumentelor create de mâna omului, nici ochii noştri la frumuseţea „învăţată", nici trupurile la senzaţii „aprobate", nici minţile noastre la acele lucruri despre care alţii au căzut de acord deja. Nu am tradus-o până la capăt, nici măcar nu am scris tot ce-am tradus, însă mi-e prietenă, parteneră de dialog perpetuu la diverse vârste. Încerc s-o relatez, să v-o împărtăşesc ca şi cum aş re-elabora-o (scuzaţi paranoia)...
Puterea instinctului
În fiecare femeie se află o creatură sălbatică, o forţă a instinctului bun, a creativităţii pline de pasiune şi o cunoaştere fără de vârstă. Deşi darurile naturii noastre sălbatice ne sunt hărăzite odată cu naşterea, efortul societăţii de a ne civiliza în roluri precise, adesea rigide, ne-a smuls această comoară şi a acoperit adâncimile, dătătoarele de viaţă mesaje ale propriilor noastre suflete. Pierzându-ne „acordarea" cu femeia sălbatică din noi, devenim domesticite din cale-afară, temătoare, necreative, pr
