Nu este un mit: oamenii care şi-au pierdut vederea percep sunetele mai bine decât restul. Creierul lor are capacitatea de a compensa pierderea acestui simţ prin dezvoltarea celorlalte patru, au descoperit oamenii de ştiinţă.
Lipsa unuia dintre cele cinci simţuri se transformă uneori într-un avantaj. Acest lucru este valabil cel puţin în cazul celor care şi-au pierdut vederea, iar Ray Charles, Andrea Bocelli şi Stevie Wonder confirmă teoria.
Citeşte şi:
FOTO Viaţa fără vedere: Un joc între intuiţie şi auz. Iată um a devenit un nevăzător campion la şah
Datorită urechii lor muzicale, au devenit legende ale muzicii, iar oamenii de ştiinţă vin acum şi cu o explicaţie pentru talentul lor excepţional. Se bănuia până acum legătura dintre auzul fin şi lipsa vederii, însă metodele de investigaţie de care dispun astăzi cercetătorii au evidenţiat mecanismul prin care creierul compensează lipsa acestui simţ.
Vârsta pierderii vederii este importantă
Robert Zatorre, cercetător în neuroştiinţe şi specialist în psihologie experimentală la Institutul de Neurologie al Universităţii „McGill" din Canada a probat teoria printr-un studiu relativ simplu: a testat auzul unui grup de văzători şi de nevăzători. Concluzia era cea aşteptată: persoanele fără vedere au perceput sunetele mai bine. Cercetătorul canadian a făcut însă o descoperire surprinzătoare: participanţii la studiu care erau orbi din naştere aveau auzul mai fin decât cei care şi-au pierdut vederea mai târziu în viaţă. Rezultatele testelor au fost direct corelate cu vârsta de la care persoanele respective şi-au pierdut auzul. După nevăzătorii din naştere, cel mai dezvoltat simţ al auzului îl au oamenii care şi-au pierdut vederea în jurul vârstei de patru-cinci ani. Începând de la vârsta de zece ani, diferenţele de auz nu sunt prea mari între orbi şi cei care pot vedea, după cum reiese