Noi insa putem sa discernem intre ingramadeala fara rost si sfinta imbulzeala a celui care nu mai poate rabda nici o clipa sa fie departe de Dumnezeu. Desi s-au stins ecourile celor doua mari sarbatori ale lunii octombrie, cea dedicata Sfintei Parascheva la Iasi si cea care il are in centrul atentiei, la Bucuresti, pe Sfintul Cuvios Dimitrie cel Nou, cred ca este un moment mai potrivit sa reflectam, la rece, asupra modului in care aceste doua mari pelerinaje sint oglindite in presa. Si nu vrem sa aducem aici in discutie comentariile malitioase (sau inveninate de-a dreptul) ale celor care taxeaza multimea de pelerini ca pe o turma fara discernamint, pogorind dintr-un Ev Mediu obscur si ignorant pentru a da cinstire unor "oscioare". Nici acele pretinse calcule economice despre "rentabilitatea" unei astfel de sarbatori religioase nu pot face subiectul unor abordari edificatoare. Nu are sens sa irosesti un spatiu publicistic polemizind cu cei care nu au deschidere spre a intelege din interior un fenomen pe care-l scruteaza din elicopter, dar pe care il comenteaza ca si cum ar fi staruit indelung, cu microscopul, asupra lui. Insa este un lucru asupra caruia se insista obsesiv in presa, cu exceptiile de rigoare, uneori fiind prezentat ca atare, alteori intr-o lumina negativa. Este vorba de asa-numita imbulzeala care se regaseste fie in miscarea pelerinilor spre sfintele moaste, fie in elanul credinciosilor spre a primi binecuvintare de la un ierarh sau de la un preot. A devenit chiar un cliseu sa se insiste asupra "multimii care s-a imbulzit sa...", chiar daca fenomenul a devenit unul din ce in ce mai rar. Spun asta pentru ca, prin organizare si prin implicarea fortelor de ordine ale statului, rareori si pe durate extrem de scurte, uneori de ordinul secundelor, se mai produce o astfel de aglomerare dezordonata de persoane. Urmaream si anul acesta cum cameramanul unei telev