În vara anului 1788, în plină criză politică şi, mai ales, într-o vreme în care nepopularitatea ei atinsese apogeul, regina Maria Antoaneta – numită de pamfletarii vremii, încă din 1787, „Madame Deficit” sau „Doamna Datorie”, pentru că prin cheltuielile ei extravagante îngreunase datoria externă a Franţei – sfidează toate sfaturile primite şi dă, la Trianon, o cină somptuoasă.
Nici nu ai cum să numeşti cu alte sintagme o masă cu nu mai puţin de treizeci şi două de feluri diferite de mâncare şi şaisprezece alte feluri de preparate de natură să potolească foamea între felurile principale. Cina, care a pornit undeva pe la orele cinci ale amiezii, s-a terminat, de altfel, târziu, către dimineaţă... Altfel, n-ai fi avut cum – dacă te-ai fi nimerit oaspete ale extravagantei regine – să guşti măcar din toate câte ţi s-ar fi pus dinainte.
Carne, carne, carne...
Simpla enumerare a felurilor de mâncare ţi-ar potoli stomacul pentru câteva zile. Patru feluri de supe: cu orez, „Scheiber” (o supă austriacă, bogată în legume), supă de salată cu crutoane şi încă un fel de supă, cu crutoane de două feluri de carne, creată anume de bucătar pentru gusturile reginei (în epocă, i se spunea „les croutons unis pour Madame”). Urmau apoi două feluri principale, o friptură din carne de vită cu varză, care – parcă nu ar fi fost destul de săţioasă – era completată de carne de mânzat, la frigare.
Alte şaisprezece feluri de mâncare – toate cu carne – te provocau. Pateul „à l’espagnol” (frecat cu vin de Madera), cotletele de berbecuţ grilate, friptura de iepure, aripile de „pulardă” (găină îndopată), gătite „à le maréchale”, pieptul de curcan în supă limpede, carne de oaie împănată cu grăsime, cu garnitură de cicoare, „papiote” din carne de vită, cap de vită cu sos picant, pui cu sos tartar, purcel de lapte la frigare, pui de Caux (rasă de găină franceză pură, cu
