Rubrica „Dragoste modernă“ este realizată cu ajutorul invitatelor „Weekend Adevărul“. În fiecare săptămână, vei găsi aici câte o reprezentantă a sexului frumos care a acceptat să aştearnă cu sinceritate, sub semnătură, o experienţă personală, autentică, de iubire contemporană.

Ai putea descoperi în aceste pagini chiar povestea ta, cât ar fi ea de năstruşnică. Ar putea fi, pur şi simplu, o poveste cu care să te identifici. Sau o întâmplare pe care să o citeşti cu plăcere, pentru a descoperi că dragostea modernă e asemenea celor de ieri, din vremea în care singurul motor de căutare era indexul capitolelor unei cărţi, ori chiar mai vechi.

NOTĂ: ilustraţiile aparţin redacţiei.

M-a pus nu ştiu ce mâncărime să accept să scriu articolul ăsta. Şi apoi, în timp ce mă scărpinam după o idee, am intrat în panică: nu pot să inventez o poveste aiurea, chiar trebuie să zic una adevărată, despre mine. Şi... dacă îl citeşte mama? Dacă îl citeşte vreo mamă a vreunei prietene bune? Dacă îl citeşte mama Ei? Şi dacă îl citeşte colega mea de birou? Dar dacă îl citesc Taţii? Şi dacă îl citesc Vecinii? Cum nu voiam nici să mint, nici să risc să fac valuri, sper să-mi apreciaţi curajul şi inconştienţa. Cu siguranţă, o să-l citească multă lume. Şi o să afle cum am iubit eu o fată.

JULIETA ŞI JULIETA

Şi ce-i cu asta?, veţi zice. O poveste de dragoste începe în multe cazuri cu „am iubit şi eu o fată". De terminat , dacă se poate, se termină cu „dragostea învinge totul" (de preferat distanţa, banii, opoziţiile părinţilor, diferenţele sociale etc.). Dacă nu se poate, se termină măcar dramatic de pilduitor, cu „dragostea învinge orice opoziţie, măcar prin sacrificiu total" (că vorba ceea, nici Romeo şi Julieta nu şi-au câştigat pe nedrept renumele). Da, reţeta ar fi fost de succes, cu un mic impediment însă. Eu sunt tot o fată. Vedeţi, deci, că nici scenariul cu drago