Momentul în care liderii UE au bătut palma, fericiţi, că au făcut să dispară jumătate din datoriile Greciei - adică vreo sută de miliarde de euro -, pare deja uitat. Câştigător după o noapte întreagă de negocieri la vârful UE este statul grec, în vreme ce zona euro a mai făcut un pas pe muchia de cuţit pe care se zbate să înainteze.

A doua zi, însă, guvernul de la Atena a anunţat că va convoca un referendum pentru a obţine sprijinul popular necesar aplicării programului dur de austeritate ce însoţeşte măsurile luate la Bruxelles. Lumea s-a panicat, iar bursele au avut din nou motiv să oscileze periculos, mai ales că grecii nu sunt la prima ispravă de acest fel. În 1932, în plină criză mondială, premierul de atunci nu a avut încotro şi a declarat falimentul ţării (default), după un referendum în care poporul a decis ca ţara lor să nu-şi mai plătească datoriile. Şi vreme de mai bine de 30 de ani guvernul de la Atena nu a plătit o leţcaie. Se va repeta istoria? E foarte probabil - care dintre greci ar accepta să suporte măsurile dure de revenire a ţării în limitele normale?

În timp ce marile puteri şi instituţiile financiare sunt ocupate să resusciteze economia elenă, a început să se clatine tot mai tare cea a Italiei. Şefii marilor bănci din peninsulă au protestat după consensul european privind datoriile greceşti, din cauza expunerii semnificative pe care instituţiile bancare italiene o au în ţara astăzi abandonată de zei. Guvernul de la Roma a promis însă că îşi va prezenta planul de evadare din zona prăbuşirii economice la Cannes, unde liderii ţărilor G20 s-au reunit joi şi vineri ca să găsească o soluţie sustenabilă la criza datoriilor suverane din Zona euro. Lucrurile au mers până într-acolo încât cancelarul Germaniei l-ar fi sunat pe preşedintele Italiei ca să-l întrebe dacă există posibilitatea să fie constituit un alt guvern în peninsulă,