Filmul prin care Steven Spielberg şi Peter Jackson îl aduc pe marele ecran pe personajul creat de belgianul Hergé îşi datorează succesul unei animaţii revoluţionare. Pentru regizorul american Steven Spielberg, pelicula cu aventurile popularului jurnalist-detectiv este împlinirea unui vis vechi de 30 de ani.
De cum începe bine filmul şi pe toată durata lui, gândul te poartă la vechile aventuri ale lui Indiana Jones, şi nu în mod greşit. De fapt, realizarea primului film cu Indiana Jones l-a adus pe Spielberg, după alţi 30 de ani, să semneze prima adaptare pentru marele ecran a operei lui Hergé.
La premiera franceză a „Căutătorilor arcei pierdute", în 1981, benzile desenate cu Tintin erau evocate de critici ca principală influenţă, motiv pentru regizor, care nu auzise de ele până atunci, să le citească şi să devină fascinat. Iar creatorul acestora, belgianul Georges Rémi, alias Hergé (pseudonimul provine din pronunţia franceză a iniţialelor R şi G), deşi nu a apucat să-l întâlnească pe Spielberg (a murit în 1983, lăsând nedefinitivată cea de-a 24-a carte cu Tintin), nota că numai regizorul lui „Indiana Jones" ar putea adapta cu succes aventurile lui Tintin.
Iată că „întâlnirea" dintre Spielberg şi Hergé s-a produs acum şi cu ajutorul neozelandeezului Peter Jackson, autorul ecranizării trilogiei „Stăpânul Inelelor", aici în calitate de principal producător), iar majoritatea fanilor benzilor desenate cu Tintin - extrem de radicali, ca orice fani - s-au declarat, în mare, mulţumiţi.
De la Hergé la Spielberg
Pentru a transpune, însă, filmic universul atât de particular al benzilor desenate belgiene, Spielberg a trebuit să aştepte 30 de ani, necesari pentru ca tehnologia digitală să-i permită echivalarea viziunii lui Hergé şi să nu rezulte doar un simplu film cu actori, cum a fost cazul nefericitelor pelicule cu Asterix sau cu familia Flintston
