Ştiţi care e diferenţa dintre un guvern grec şi unul de-al nostru? Al lor măcar a furat pentru popor. Legendarul funcţionar grec plătit ca un semizeu a scandalizat occidentul, dar noi putem înţelege fenomenul: politicienii lor au promis şi au dat, spre deosebire de ai noştri care au promis şi ne mai iau şi-acum.
Omenirea a suportat în timp multe experimente tâmpite care au înrăit-o, altfel nu se explică de ce aproape toţi înjură biata Grecie. Ea a aplicat visul de aur al fiinţei umane angajate la stat: contract pe viaţă, paişpe salarii pe an, pensie cât ultima leafă, plătibilă şi după moarte. Faceţi comparaţia cu ce-i pe-aici şi plângeţi.
Sigur, totul s-a terminat cu aşa-zisa tragedia financiară greacă. Dar uitaţi-vă ce înseamnă tragedie financiară într-o ţară care de mii de ani face bani şi din ruine: numai săptămâna trecută au scos 100 de miliarde din ruina ministerului de finanţe din Atena. Deschideţi televizoarele la orice oră şi-o să vedeţi că juma din populaţia Greciei trage benzină în sticle şi jumate le aruncă în bănci, guvern şi celelalte monumente ale crizei. Credeţi că de nebună face asta? Nu, de lucidă: practic, poporul investeşte în infrastructura dezastrului, care va atrage alţi bani.
Vorba chinezilor, când i-a rugat Europa să bage miliarde în Grecia: Păi, un şomer grec câştigă mai mult decât un muncitor chinez. În mod stupid ne tot comparăm cu bulgarii, ca şi cum ar avea importanţă dacă ai pierdut trenul pentru două ceasuri sau pentru două şi-un sfert. Uitaţi comparaţia adevărată: grecii loviţi de criza secolului au avut anul trecut 27.000 de dolari pe cap de locuitor – noi am scos 8.000. Una e să te prindă foametea la 120 de kile şi alta ascuns după o coadă de mătură. De reţinut, deci, reţeta grecilor: te împrumuţi, furi, dar mai şi produci câte ceva.
Ultima minune a crizei din Grecia e aia cu Porschele Cayenne. Un fost c
