Săptămâna aceasta voi continua prezentarea noutăţilor din Codul civil intrat în vigoare, arătând cele mai importante prevederi cu privire la obligaţia de întreţinere. Astfel, articolul 513 din Noul Cod civil prevede că obligaţia de întreţinere există numai între persoanele prevăzute de lege.

Obligaţia de întreţinere are caracter personal. Ea se stinge prin moartea debitorului sau a creditorului obligaţiei de întreţinere, dacă prin lege nu se prevede altfel. Nimeni nu poate renunţa pentru viitor la dreptul său la întreţinere. Această obligaţie există între soţ şi soţie, rudele în linie dreaptă, între fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege. De asemenea, obligaţia de întreţinere există între foştii soţi, în condiţiile prevăzute de lege.

Soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să presteze întreţinerea copilului cât timp acesta este minor, însă numai dacă părinţii săi fireşti au murit, sunt dispăruţi ori sunt în nevoie. La rândul său, copilul poate fi obligat să dea întreţinere celui care l-a întreţinut astfel timp de 10 ani.

Moştenitorii persoanei care a fost obligată la întreţinerea unui minor sau care i-a dat întreţinere fără a avea obligaţia legală sunt ţinuţi, în măsura valorii bunurilor moştenite, să continue întreţinerea, dacă părinţii minorului au murit, sunt dispăruţi sau sunt în nevoie, însă numai cât timp cel întreţinut este minor. În cazul în care sunt mai mulţi moştenitori, obligaţia este solidară, fiecare dintre ei contribuind la întreţinerea minorului proporţional cu valoarea bunurilor moştenite.

Conform art. 519 din Codul civil întreţinerea se datorează în ordinea următoare: a) soţii şi foştii soţi îşi datorează întreţinere înaintea celorlalţi obligaţi; b) descendentul este obligat la întreţinere înaintea ascendentului, iar dacă sunt mai mulţi descendenţi sa