Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy au încercat să preia de la predecesorii lor (Adenauer şi de Gaulle, Mitterand şi Kohl, Chirac şi Schroeder) ideea cuplului franco-german. Dar cum nu au nici datele politice şi ideologice, nici disponibilitatea spre cooperare a celor pe care cred că îi continuă, au eşuat lamentabil într-un proiect personal lipsit de viziune şi blocat de frici şi controverse: Merkozy-landul. Şi, pentru unii, precum George Soros, lucrurile nu merg bine în Merkozy-land din cauza cecităţii celor doi lideri care şi-au asumat conducerea Europei în plină criză. După George Soros, citat duminică de Reuters, principala responsabilitate pentru actuala criză europeană revine chiar Angelei Merkel, care în 2008, atunci "când miniştrii de finanţe au convenit să garanteze sistemul financiar chiar în momentul în care începeau să falimenteze instituţiilor financiare importante cum ar fi Lehman Brothers, a zis < da, dar fiecare ţară va garanta separat şi nu unindu-se. > Deci, au fost dezvoltate soluţii naţionale în locul unei soluţii europene. Iar acesta a fost primul pas de dezintegrare."

Atitudinea de acum trei ani a Angelei Merkel a fost cu atât mai surprinzătoare cu cât, tradiţional, creştin democraţia pe care teoretic o reprezintă, era favorabilă federalizării. Când "părinţii fondatori" - cei mai mulţi fiind creştin-democraţi (Adenauer, de Gaşperi, Schuman, Bech) - au pus bazele a ceea ce astăzi numim Uniunea Europeană, ideea federalistă era piatra unghiulară a întregii construcţii. Fără reperele sale iniţiale, Uniunea Europeană s-a rătăcit pe parcurs, la mijlocul drumului între interguvernabilitate şi federalism. Iar astăzi Uniunea se află nu doar în cea mai gravă criză din istoria sa, ci şi în faţa unor alternative ce pot să o distrugă. Şi aceasta pentru că esenţialul viziunii creştin democrate, ale cărei elementele economice fundamentale, precum economia