Un protestatar american spunea în acest weekend că, pentru a omorî o bancă, trebuie să o laşi fără capital.

Ea te poate omorî mai repede, pentru că poate bloca întreaga economie. Fostul ministru britanic de Finanţe Alistair Darling apreciază că bancherii din ţara sa sunt „aroganţi şi stupizi", potrivit unor fragmente din memoriile sale. El povesteşte că directorul general din acea perioadă al RBS, Fred Goodwin, prefera mai degrabă „să se ducă să joace golf" decât să discute despre scufundarea băncii sale şi apreciază că „merită să fi devenit un paria".

Sute de mii de americani au stabilit ca ziua de 5 noiembrie să fie „Ziua transferului bancar" şi şi-au retras banii din bănci în semn de protest faţă de sistem. Trebuie să recunosc că-mi plac protestele americane. În Europa nu se fac proteste interesante. Pe greci i-am urmărit încă de la prima „ieşeală", dar m-au dezamăgit. Au aruncat cu cocktailuri Molotov în scutieri, au dat foc la maşini, s-au bătut cu poliţiştii, urât! Şi oricum, au rămas tot fără cel de-al treisprezecelea salariu şi înglodaţi în datorii.

Dar dacă românii sătui de comisioanele nesimţite s-ar fi decis să-şi scoată toţi banii din bănci după ce s-au văzut învinşi de sistem? Vă mai amintiţi de Ordonanţa 50? Câtă luptă, câte grupuri de clienţi nemulţumiţi, câţi avocaţi care jucau la două capete au fost aruncaţi în bătălie pentru a le da senzaţia celor mulţi că sunt reprezentaţi, cât capital electoral s-a risipit... Din păcate, lobby-ul pe care l-au făcut bancherii în Parlament, în mass-media şi la Fondul Monetar Internaţional a dat roade şi Ordonanţa 50 nu a trecut în forma iniţială.

Singurul avantaj cu care au rămas milioanele de datornici la bănci este că nu mai plătesc comision de rambursare anticipată de 4%, ci doar de 1% sau deloc. În prezent, creditarea în România este blocată pentru că băncile preferă să împrumute statul,