„Bună ziua! Mă numesc Delia Andreea Tobol, sunt din Iaşi şi vreau să vă spun câte ceva despre mine. Am 7 ani şi 10 luni, însă viaţa a fost cruntă cu mine, întrucât m-a făcut să mă chinui şi să mai chinui şi pe alţii pe lângă mine, în sensul că până acum nu am reuşit să fac niciun pas fără să mă sprijine mami sau tati. De ce?"

Astfel îşi începe Delia trista poveste. La doar şapte ani a suferit mai mult decât mulţi într-o viaţă. S-a născut ca şi orice copil, la termen şi cu notă bună, la 2,6 kilograme, iarla două luni deja ţinea capul sus. Dintr-un motiv care a rămas mult timp un mister şi pentru medici, dar mai ales pentru părinţi, de la trei luni micuţa nu a mai avut putere să ţină capul sus. Stătea cu bărbiţa în piept.

De la 3 la 6 luni părinţii şi-au dus copilul la doctori chiar şi detrei ori pe săptămână, ca să înţeleagă de ce nu mai are putere. Replica pediatrului de atunci a fost şocantă. Acesta le-a spus părinţilor: „Staţi liniştiţi, că aşa sunt fetiţele, mai leneşe".

Plângere fără ecou la Colegiul Medicilor

Când micuţa avea doar şapte luni părinţii au aflat tragicul adevăr: îngerul lor suferea de fapt de retard psihomotor mediu, având la bază un diagnostic de hipotiroidism. „Acest diagnostic a fost pus de un medic care a văzut că o analiză de la endocrinologie era cu o diferenţă de doar 0,01 microunităţi faţă de chitul normal şi mi s-a dat ca şi tratament Levitiroxină şi Encephabol. De aici mami şi tati au aşteptat, cu vizitele de rigoare la medicul specialist, să mă fac bine, însă tati a facut şi o plângere la Colegiul Medicilor pentru întârzierea trimiterii la specialist de către medicul pediatru. Cum e şi normal la noi în ţară, Colegiul Medicilor nu a găsit niciun vinovat, iar eu am fost numită, în acte, ca şi cum aş fi fost perfect sănătoasă. Însă mami şi tati nu s-au dat bătuţi şi au încercat să mă facă bine", povesteşte micuţ