Actuala furtuna economica si financiara din Europa, care are Grecia in rolul de "cel mai bun actor in rol secundar", a eclipsat intr-o oarecare masura alte evenimente recente, extrem de importante atat prin consecintele directe, cat si prin semnificatii.
In special pentru Romania, un astfel de eveniment "extra-european" s-ar fi putut califica usor pentru dezbateri serioase: alegerile din Tunisia, primele dupa prabusirea regimului Ben Ali.
N-a fost sa fie asa, din pacate, (de)formatorii de opinie din Romania ratand inca odata oportunitatea de a contribui, fie si modest, la procesul de desteptare a romanilor "din somnul cel de moarte" (cum bine zice, chiar daca degeaba pana acum, imnul de Stat).
Evolutiile dramatice din Tunisia, de pe tot parcursul anului 2011, au semnificatii exceptionale pentru Romania. Chiar daca, inainte de 1989, relatiile Romaniei comuniste cu Tunisia nu au fost cele mai proeminente in lumea araba, regimul Ben Ali, in "fibra" lui, a avut cele mai multe similitudini cu regimul Ceausescu.
Ben Ali a fost un "produs" tipic al sistemului politic si de putere tunisian si un "locotenent" al primului lider post-colonial al Tunisiei, Habib Bourguiba, exact cum Ceauseascu a fost un "produs" tipic al sistemului politic si de putere instalat in Romania in 1945, si un "locotenent" al primului lider comunist al Romaniei, Gheorghe Gheorgiu-Dej.
Ben Ali nu a reusit sa termine studiile gimnaziale, dar a absolvit mai tarziu "studii de specialitate" in Franta si SUA, ajungand general si ocupand in "aparat" functii care l-au pozitionat decisiv in lupta pentru puterea absoluta. Un traseu identic cu cel al lui Ceausescu, cu singura diferenta - foarte importanta, in context - ca despotul roman si-a facut "studiile de specialitate" in URSS.
Lovituri de stat medicale
Ben Ali a preluat puter
