Manevrele premierului Papandreu au slăbit poziţia Greciei în zona euro. Încă nu e clar dacă Giorgios Papandreu a dorit să-şi salveze colegii de partid sau a vrut să facă un bine ţării. După votul de încredere din Parlamentul elen, de vineri noaptea, prim-ministrul Greciei susţinea repetitiv că doar un „guvern de cooperare“ ar fi spre interesul real al ţării.

În cultura greacă veche se spunea că drama nu a ajuns să fie considerată artă, precum tragedia, deoarece reda viaţa reală. Poate că iniţiativa premierului Greciei de azi, de a organiza un referendum prin care să supună votului popular o decizie pe care a agreat-o faţă de partenerii din Uniunea Europeană, ar fi avut şi semnificaţia îndemnului de a întări democraţia în procesul decizional european, un deziderat care este atât de mult clamat în procesul construcţiei europene. Numai că realpolitikul contemporan a reconfirmat învăţătura lui Polibiu, care atenţiona că democraţia-metodă nu e acelaşi lucru cu democraţia-regim politic/statal, de multe ori accentuarea primei ducând la ceea ce el numea „conducerea despotică".

JOCUL DEMOCRATIC

Reacţia pieţelor şi principalilor lideri europeni la vestea propunerii unui referendum în Grecia pentru a se valida pachetul de măsuri de criză decis de Eurogoup şi Consiliul European, din 26 octombrie a.c. l-a forţat pe premierul Papandreu să dea înapoi şi să recurgă la un alt joc democratic, anume votul de încredere din Parlamentul elen. Prin acest vot, liderul de la Atena a reuşit să arate că are susţinerea partidului de guvernământ (PASOK), dar a generat alte îngrijorări în rândul partenerilor europeni, inclusiv în ceea ce priveşte soarta Greciei ca membru al zonei euro, întrucât credibilitatea acestei ţări este şi mai zdruncinată, iar poziţionarea ei în aria euro şi mai slăbită. În acelaşi timp, acest vot nu este şi finalul dramei interne a Greciei, căci un nou g