Un roman "kamikaze" (simpla juxtapunere a termenilor ma face sa rid) ar fugi cu siguranta cu tot cu avion intr-un loc neutru si prosper. De ce? Pentru ca romanilor le place sa traiasca. Ei iubesc viata. De ce sa o curme pentru un principiu? "A fi sau a nu fi, asta-i intrebarea"... pe care si-au pus-o, in diferite limbi si sub diferite forme, mii si mii de ucigasi si sinucigasi de-a lungul vremii. Chiar de la inceput se observa ca nu oricine poate fi un astfel de personaj. Iti trebuie o anumita structura sufleteasca si fizica pentru a fi el. Organizare, spirit de initiativa, forma fizica etc. Spirit analitic, in primul rind. Precum Hamlet, persoana respectiva pune in cumpana, intr-un anumit moment, doua solutii: sa accepte in suferinta un sfirsit mai nobil pentru el sau pentru persoana ce urmeaza a fi ucisa ori sa ia atitudine si sa grabeasca lucrurile intr-un mod josnic. El trebuie sa filosofeze. Cel mai incult om care ucide sau se ucide devine inainte de moarte un ginditor profund. Indiferent de fondul spiritual pe care si l-a creat sau cu care s-a nascut, omul atinge prin gindire analitica esenta lucrurilor. De aceea, poate, in astfel de momente merita sa i se ierte toate pacatele, pentru ca in sfirsit vede, aude, simte adevarul. Contrar primei impresii, un om care comite ucidere nu este lipsit de speranta, din contra, el tocmai a gasit una: el spera ca situatia va fi mai buna dupa. Sigmund Freud si-a pus doctorul si prietenul sa ii curme suferinta, din ce alt motiv decit ca spera ca va scapa de ea; Hitler a ucis milioane de oameni sperind ca va institui o lume mai buna pentru el si pentru cei ca el si s-a sinucis pentru a evita suferinta pricinuita de infringere; teroristii sinucigasi arabi mor in speranta ca vor fi rasplatiti in lumea de dincolo. Se intimpla lucruri stranii in mintea unui (sin)ucigas. Gindurile trebuie sa treaca printr-un tumult covirsitor, iar i