S-a nascut la 12 iulie 1933, in zodia Racului (aveam acest lucru in comun, de unde poate si obsesia memoriei). Prin vene ii curgea argintul viu. L-am cunoscut bine pe Alexandru Ivasiuc, dupa 1974 ne-am vazut des, aproape saptamanal, pana la disparitia sa in cutremurul din 4 martie 1977. Am serbat impreuna Revelionul, atunci cand intram in acel an fatidic. Erau acolo, ca oaspeti, Catinca Ralea si Emanoil Petrut. Ultima sa carte, despre dictatura, putere, revolutii, conspiratii si tradari, se chema “Racul”. A fost arestat in toamna anului 1956, era student la Medicina, a facut inchisoare si a avut domiciliu fortat pana in 1963 sub acuzatia de “uneltire contra-revolutionara”. Facuse parte dintr-un grup care planuia o demonstratie de solidaritate cu studentii maghiari in perioada Revolutiei de la Budapesta. A murit sub ruinele blocului “Scala”, cutremurul l-a prins vorbind de la un telefon public. Tita si Alec erau apropiati prieteni cu ambasadorul american Harry G. Barnes si cu sotia acestuia. Mi-i amintesc la inmormantarea lui Ivasiuc la cimitirul Straulesti. Dupa ani de zile ne-am amintit despre Alec intr-o seara, la Philadelphia. Tita a locuit la ei cateva saptamani dupa cutremur.

Eram, asadar, in relatii de prietenie cu el si cu sotia sa, regretata jurnalista Tita Chiper, mergeam sambata seara la ei, locuiau in Cartierul Primaverii, o garsoniera dubla la ultimul etaj al unui luxos imobil, pe strada Pictor Iscovescu 44. La etajul I locuia generalul de securitate Aristotel Stamatoiu, ultimul director al Centralei Informatiilor Externe sub Ceausescu. Erau vecini de palier cu Tamara Muresan, candva casatorita cu Ladislau Ady, general de securitate mazilit si arestat sub Dej. Ivasiuc mi-a imprumutat carti, mi-a vorbit despre America (fusese primul bursier roman in programul international de la Universitatea Iowa, acolo terminase romanul “Pasarile”), despre Ken