Criza zonei euro a captat atentia publicului la festivalul G20 de la Cannes, astfel ca Nicolas Sarkozy a pierdut o buna ocazie de a straluci. Nicolas Sarkozy a ratat si anul acesta „Palme d'Or"-ul, pentru ca la Cannes s-a desfasurat un festival G20 ceva mai sumbru, in care pina la urma nu s-a mai decernat nici o distinctie. Premiul de consolare, pe care a trebuit sa-l imparta cu doamna Angela Merkel, a fost agreabilul prinz in compania lui Georgios Papandreou, in urma caruia liderul grec a inteles mai bine - asa cum intelesesera la vremea lor si premierii de la Dublin si Lisabona - ca nu e deloc politicos sa refuzi ajutorul prietenilor. Presedintele francez are toate motivele sa fie suparat. Nu e placut sa primesti lectii si indemnuri de peste Atlantic sau din Extremul Orient, si cu atit mai putin de peste Canalul Minecii. Ideea de a vorbi in numele Europei Unite este fascinanta, iar Nicolas Sarkozy a facut-o adesea, uneori cu stralucire. Iata insa ca, din cind in cind, mai esti nevoit sa taci si sa asculti, in numele aceleiasi Europe, sau sa nu ai nici o idee ce va face miine Papandreou sau ce va spune peste o ora Berlusconi. La summiturile G20, reprezentantii Europei trebuie mereu sa adopte comportamentul adecvat pentru liderii unei superputeri globale, pentru ca acesta este rangul Uniunii Europene si in functie de el se definesc asteptarile. Eforturile de regie si scenografie de la Cannes au fost laudabile, insa problemele au aparut la capitolul scenariu, cu atit mai mult cu cit inca nu exista un consens solid pe aceasta tema in interiorul zonei euro - si nici chiar in interiorul binomului franco-german. In consecinta, atit Nicolas Sarkozy, cit si ceilalti delegati europeni, fie ei lideri ai statelor sau ai institutiilor comunitare, au fost nevoiti sa indure umilinta de a vedea situatia din zona euro inscrisa pe ordinea de zi si in textul comunicatului final, la c