Antonis Samaras, liderul opoziţiei, şi-a învins în sfârşit fostul prieten din timpul facultăţii şi al studenţiei - pe premierul Giorgios Papandreu. În urmă cu 40 de ani, glumeau că vor dărâma junta şi vor guverna ei înşişi, împreună, Grecia. Azi, lupta politică pe viaţă şi pe moarte dintre cei doi s-a terminat cu eliminarea premierului Papandreu.
La sfârşitul lui 2009, politica Greciei se schimba radical. Giorgios Papandreu (al cărui tată şi bunic au fost amândoi premieri) devenea noul şef al cabinetului de la Atena. Fostul său coleg de cameră din timpul facultăţii, Antonis Samaras, devenea, în schimb, liderul opoziţiei - Noua Democraţie, partidul care guvernase până la alegerile din 2009. Cei doi politicieni au fost prieteni buni încă din timpul liceului şi, în vremea studenţiei, adică în urmă cu 40 de ani, glumeau că se vor uni pentru a demola regimul militar de la Atena şi că vor guverna ţara ei înşişi. Aveau viziuni diferite - Papandreu era o fire libertină, iar Samaras avea viziuni extem de conservatoare.
Au ajuns să guverneze ţara. Nu au ajuns însă să îşi unească forţele. Din contră. În 2009, fiecare avea câte ceva de demonstrat. Papandreu - că se poate ridica la talia tatălui şi bunicului său, iar Samaras - că poate reclădi influenţa partidului al cărui lider (Kostas Karamanlis, un alt membru al unei familii de tradiţie în politica grecească) dezertase după alegeri. O luptă pe viaţă şi pe moarte (politică) a început între cei doi, cu riscul destabilizării economice a ţării. Ceea ce s-a şi întâmplat.
Rivali, deşi vorbeau "acceaşi limbă"
Ambii politicieni sunt produse are celor mai bune instituţii de învăţământ greceşti şi americane. Au studiat la Colegiul din Atena şi apoi la colegiul Amherst, din Massachusetts. La Amherst, cei doi au fost chiar colegi de cameră, scria "Kathimerimi" în 2009. În 2009, când şi-au preluat funcţi