Mircea Geoană îmi aminteşte una dintre neputinţele care m-au ţinut departe de a intra în politică: sunt incapabil de nesimţire. Dl. Geoană e un artist al nesimţirii. D-sa este în stare să-ţi arunce o pisică moartă de o săptămână pe covorul din sufragerie şi să-ţi spună că n-a venit maşina de gunoi să golească tomberonul.

Pentru felul în care a înţeles să piardă pe mână proprie alegerile prezidenţiale din 2009, ar fi fost firesc ca dl. Geoană să fie dat afară din partid. Începând cu vizita de atunci la actualul reţinut S.O. Vântu, M. Geoană a adus numai daune partidului care l-a propulsat în prim-planul scenei politice, culminând cu provocările în toată regula "Candidez din nou la preşedinţie" şi "Sunt liderul opoziţiei". Vă mai amintiţi cum îi pupa umărul M. Geoană lui Crin Antonescu în scurtul moment al gloriei prezidenţiale somnambule? Acelaşi Geoană îl atacă acum prin astfel de declaraţii pe candidatul la preşedinţie al USL, Crin Antonescu. Nu e o observaţie politică, nu mă interesează cine candidează din partea nimănui, e vorba de caracterul fostului preşedinte al PSD.

Ceea ce practică acum dl. Geoană se numeşte simplu: şantaj. Pot să zic ce vreau, n-aveţi curaj să mă schimbaţi, că pierdeţi postul de preşedinte al Senatului. De ce o face, e foarte greu de spus. Subsemnatul nu văd alt răspuns decât megalomania, aroganţa dispreţuitoare faţă de votanţii săi, faţă de toţi cei care l-au susţinut, aceeaşi care l-a făcut să se ducă la Vântu considerându-se deja preşedinte. Nu ştiu cu ce platformă s-ar putea duce M. Geoană la alt partid, întrucât nu e un disident ideologic al PSD, e doar un obsedat de propria-i persoană.

Cât priveşte PSD, e posibil să piardă prin această decizie preşedinţia Senatului, dar dacă în jilţul ăsta stă toată forţa şi potenţialul USL de a câştiga alegerile în 2012, atunci şi după sfârşitul lumii PDl va rămâne un peşte mai bun