„Adevărul“ prezintă în exclusivitate o scrisoare a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej către nepoata sa, Sanda, din 1960. Astăzi se împlinesc 110 ani de la naşterea electricianului care a condus România 17 ani. Viaţa lui Gheorghe Gheorghiu-Dej face parte din categoria poveştilor de succes din filmele hollywoodiene.
S-a născut pe 8 noiembrie 1901 la Bârlad, într-o familie săracă, ajungând să vorbească în faţa celor mai importanţi lideri ai lumii, la Adunarea Generală a ONU. Însă, în ţară, sub girul său s-a realizat colectivizarea agriculturii, cu toate neajunsurile sale, cum ar fi represiunea împotriva ţărănimii. La fel şi represiunea contra oricărei opoziţii politice şi a elitei României interbelice sub sloganul „zdrobirii duşmanului de clasă".
Despre copilăria şi tinereţea lui Gheorghiu-Dej cunoaştem puţine informaţii. Acestea provin în general din biografiile realizate în anii puterii sale. Aflăm că tatăl era muncitor industrial, însă nu cunoaştem detalii despre mama sau fraţii lui.
Muncitor la 11 ani
Gheorghe Gheorghiu, pe numele său de la naştere, a intrat copil în „câmpul muncii". Era destinul majorităţii copiilor din familiile sărace ale timpului. A lucrat de la 11 ani ca zilier la diferite ateliere şi fabrici. Când a împlinit 15 ani s-a angajat ucenic electrician la întreprinderea „Steaua Română" din Moineşti. Ulterior s-a specializat în această meserie la Câmpina.
La 20 de ani, în 1921, Gheorghe Gheorghiu s-a mutat cu lucrul la atelierele Societăţii de Tramvaie din Galaţi. Biografiile oficiale susţin că a fost sindicalist înfocat, înfruntând autorităţile. În 1926 s-a angajat la Atelierele CFR din Galaţi, unde şi-a desăvârşit activitatea sindicală. Contactul cu ideile Partidului Comunist s-ar fi realizat în această perioadă.
Tânărul Gheorghiu a găsit un manifest şi o broşură semnată Comitetul Central al PCdR, referitoare la aniversar