Nu credeam că grecii, care fac o muzică bună pot fi atât de imaturi din punct de vedere economic. În opinia mea, referendumul propus de Papandreu privind acceptul sau respingerea măsurilor de austeritate este o glumă.

Consider că grecii nu ar fi avut de ales. Un nu la referendum – respingerea pachetului de reforme propus de creditorii internaţionali –ar fi fost mult mai grav pentru cetăţenii greci decât acceptarea măsurilor de reforme propuse în aceste zile.

Să ne gândim, pentru că este foarte simplu. Un default necontrolat ar conduce la stoparea definitivă a ajutoarelor financiare acordate. Urmează excluderea din Zona euro şi din Uniunea Europeană (să nu fim imaturi şi să credem că externalităţile provocate de default ul Greciei vor fi “iertate” de ţările creditoare dezvoltate din zonă). Vine mai apoi stoparea resurselor financiare de ajutor din partea FMI-UE-BM şi deci obligaţia guvernului de la Atena de a construi un buget echilibrat.

Neîncrederea explodează, CDS ul creşte enorm făcând imposibilă orice finanţare sustenabilă pentru Grecia. Ieşirea din Zona Euro presupune revenirea la drahma, care se va deprecia instantaneu şi dramatic. Minus 50% din PIB în primul an de după ieşirea din Zona Euro (vezi aici simularea făcută de experţii de la UBS). Deprecierea este urmată de inflaţie, inflaţia presupune creşterea dobânzilor, care mai departe înseamnă falimente în lanţ în rândul firmelor private din Grecia. Deprecierea înseamnă creşterea puternică a creditelor neperformante în rândul firmelor şi al cetăţenilor din Grecia. Se poate ajunge într-un timp foarte scurt la panica bancară. Băncile vor avea nevoie de lichidităţi pentru recapitalizare, dar de unde? Facilitatea oferită de BCE sub forma ajutorului provizoriu de lichiditate nu mai este la îndemână. Deci, falimente în lanţ în sistemul bancar.

Şomajul creşte dramatic, veniturile la buget vor